Ce înseamnă să fii bine cu tine însuţi?


O întrebare interesantă şi benefică sufletului, ce are multe răspunsuri şi acestea depind de cel ce răspunde…. Modul nostru de a ne asuma  într-un răspuns corect,  fără ezitări, fără ocolişuri, fără să ne prefacem ca şi cum nu ai înţeles întrebarea sau la ce este buna aceasta întrebare, cui i-ar trebui răspunsul? Ne determină să ne asumăm într-un anumit fel experienţele vieţii.

Răspunsul ţi-ar trebui ţie cititorule, tu eşti implicat în aflarea adevărului despre tine.

Hai nu te mai preface că nu-ţi trebuie!

Crezi că îndemnul „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”  este întâmplător?

La această întrebare cei mai mulţi oameni au răspuns aşa:

Să mă uit în oglindă, să mă privesc şi să-mi placă ce văd….da, da… vreau să arăt perfect.

Vreau să fiu perfectă…cred că-mi fac nişte operaţii estetice…

Să fiu bine cu mine înseamnă:

-Să mă urc pe cântar şi să am greutatea ideală!

-Să am mulţi bani!

-Să am o multime de prieteni influenţi!

-Să am o maşină luxoasă!

-Să fiu şef!

-Seful să-mi fie subaltern!

-Să am cele mai frumoase haine!

-Să am o casă mare!

Puţini au răspuns aşa:

– Să fiu sănătos! Cel mai de preţ dar este sănătatea…..şi ne dăm seama de ea când n-o mai avem.

-Să mă înţeleg cu ai mei!

-Să găsesc partenerul(a) perfect(ă) pt mine! Şi să-mi ajungă o viaţă.

-Să fiu liber! Libertatea este cel mai mare dar. Să fiu liber ca pasărea cerului! Spun cei reţinuţi…

Şi mai puţini au răspuns:

Să mă înţeleg pe mine însumi!

Să ştiu de ce mi se întâmplă anumite lucruri; Toate mi se întâmplă numai mie.

Să mă accept aşa cum sunt;

Să mă iert şi să merg mai departe în viaţă;

Să fiu în rezonanţă cu sufletul meu!

Să mă dezvolt spiritual!

Voi comenta câteva afirmaţii, cele care par mai interesante din punct de vedere psihologic.

La cele legate de estetică, ar trebui să răspundă un estetician.

De exemplu, de ce ar trebui să-mi schimb fizionomia feţei!

De ce nu mai vreau să semăn cu mine?

Doamne! Uite eu nu mai vreau să semăn cu mine!

Cu siguranţă că aceste nevoi ascund şi anumite  complexe, conflicte dominante ale personalităţii umane, pe care nu le ştim, uneori, pt că ele sunt ascunse atât de bine într-un sertar din inconştientului nostru. Ne-am ferit de ele, de anumite traume sentimentale, renegându-le, prin rezistenţe, ascunzându-le şi de noi înşine, punându-ne o mască a indolenţei sau a fericitului sau orice mască numai să nu se vadă suferinţa. Cu timpul ne învăţăm şi cu ea… sau ascundem adevărata înfăţişare emoţională şi mai mult ne asumăm un comportament ce nu ne defineşte. Operaţia estetică şi machiajul nu ascund trauma emoţională! Pentru operaţia traumei (metaforic vorbind) ar trebui să te vezi cu un psihoterapeut. Cura de slăbire şi exercitiile la sala, nu ascund greutatea nefericirii noastre! Uneori ea, nefericirea este acumulată în ani şi ani printr-un mecanism de coping şi depusă în straturi de grăsime sufletească la care se apelează ca la un energizant (inconştient) să poţi merge mai departe în aceeaşi nefericire, să rezişti la maratonul vieţii. Stiai că durere psihologică se transformă cu timpul în boală somatică? Şi uneori se poate muri de la ea!

Ce-ai spune dacă pe fizicul tău s-ar aşterne: disperarea sau te-ai da în vileag despre adevărata ta formă sufletească? Stii ce formă are sufletul tău?

Dar despre faptul că nu mai vrei să rămâi într-o relaţie, sau intr-un loc de muncă. Că nu vrei să ierţi o persoană. Că anumite persoane te deranjează enorm şi cu toate acestea îţi sunt prieteni…..nu renunţi la ei pentru că nu  ai ce să pui în loc. Că oricum, te-ai săturat de viaţă!

Vezi pentru toate aceste nevoi ar trebui să mergi la psihoterapie.

Prin urmare este necesar să se recurgă la psihoterapie înainte de intervenţii chirurgicale, înainte de anumite cure de slăbire (am auzit comentarii de genul: am început cura şi nu slăbesc deloc) sau înainte de cursuri de dezvoltare personală şi de spiritualitate. Frumuseţea fizică artificială nu-ţi satisface o nevoie sufletească, de care probabil nu eşti conştient(a). Dezvoltarea personală este benefică, dar….există un dar, depinde foarte mult cu cine pleci în acest drum. Acum din păcate foarte mulţi neaveniţi se pricep în a da lecţii de dezvoltare personală.

Atenţie!

Dezvoltarea personală se realizează cu ajutorul unui psiholog. El are formarea necesară în a te determina să te observi şi să te vezi mai bine, să ştii la ce valori ale tale poţi recurge şi mai ales cum să înveţi altele pentru a face faţă să poţi să exişti, într-o lume aflată veşnic în schimbare. Aşa cum o maşină defectă este reparată de un mecanic auto, o durere dentară de un medic stomatolog, tot aşa şi dezvoltarea personală se realizează cu ajutorul unui psiholog. Dezvoltarea spirituală şi ea ascunde de cele mai multe ori o nevoie de dezvoltare personală. În general oamenii ajung la nevoia de dezvoltare spirituală, în a doua parte a vieţii. În prima parte a vieţii, sunt preocupaţi să descopere lumea, să-şi dezvolte Eul, să se formeze pentru o anumită activitate, să se desprindă din sânul familiei, să se poată întreţine singur, să-şi găsească partenerul (a) în cuplu, să facă copii. Foarte recomandat ar fi acum această dezvoltare personală, ce ar avea şi rolul să –ţi ofere o încredere în tine şi să te deschidă către experienţe plăcute alături de semeni şi lume. Practic în prima parte a vieţii este o experienţă de învăţare şi ancorare în realitatea cotidiană, telurică. Partea cu dezvoltarea spirituală vine aşa cum am mai spus, în a doua parte a vieţii, când procesul de formare ca şi om aproape s-a încheiat (deşi psihologic vorbind acest proces nu se încheie niciodată). Acum vrei să fii mai aproape de sursă, de Dumnezeu,  să fii în această relaţie: eu- sine. Doreşti să înţelegi anumite întrebări filozofice, ca de exemplu:

De ce venim pe lume ?

Unde se duce spiritul după plecarea din această lume?

Şi dezvoltarea spirituală este fantastică. Ea începe prin lectură pe această temă şi continuă pe tot parcursul vieţii. De un real ajutor sunt şi călătoriile în anumite locuri cu o încărcătură energetică mai spirituală. Poţi găsi (dacă ai norocul, uite am apelat la liberul arbitru al universului!) un formator în dezvoltare spirituală, sau un preot, sau un psiholog. De exemplu psihologia transpersonală te poate ajuta să te dezvolţi spiritual.

Si acum urmează o altă întrebare:

De ce am scris acest articol?

Răspund : am întâlnit persoane care vor să schimbe ceva la ele şi nu ştiu ce…..sau cu ce să înceapă. Lumea de azi doreşte să fie  în rezonanţă cu sufletul său.

Să fii în rezonanţă cu mintea, trupul şi sufletul tău, este un efort pe care ar trebui să ni-l asumăm fiecare dintre noi în această viaţă. Nu am pretenţia să fiu înţeleasă de cei ce spun:  Cine a văzut sufletul ca să credem în existenţa lui!

Viaţa e scurtă şi trebuie trăită cu de toate ale ei,  fără îndoctrinare şi norme morale ce pun o mulţime de piedici în satisfacţii. Am auzit această expresie la oamenii ce nu-şi puteau controla impulsurile ( devenind robii impulsurilor se expun la tot felul de experienţe neplăcute), sau la cineva care se declara că este ateu. Până şi ateii cred în ceva! Cred în ei……………..

De suflet vorbesc numai religiile şi anumite culturi ezoterice….Greşit spun eu.

De suflet vorbesc toţi oamenii, chiar dacă nu-şi dau seama, de acest fapt.

Va urma…