De ce sa mergi la psiholog?


De ce merg la psiholog?
O întrebare normală, pe care şi– o pun mulţi oameni, unii din curiozitate, alţii din necesitate.
Sunt puţini cei care vin într-un cabinet de psihologie (şi psihoterapie) din curiozitate. Cei care vin din propria iniţiativa, uneori cu inima în dinţi, manifestând o teamă, vin din necesitate, vin din dorinţa treacă mai uşor peste trauma ce s-a abătut asupra lor. Vin înţeleagă de ce li se întâmplă mereu aceleaşi probleme?…de ce sunt protagoniştii unor scenarii de viaţă negative?
Alţi oameni, sunt convinşi de apropiaţi  vină la psiholog. Au făcut şi ei cândva terapie şi a fost bine.
Spun: “Imi iau inima în dinţi” pentru se confundă de multe ori, termenul de psihiatru cu cel de psiholog (psihoterapeut) şi prin urmare, persoanele ce au nevoie de un consult psihologic sau de psihoterapie, se tem nu fie catalogate cumva , ar avea probleme psihice.

Greşit înţeles, pentru psihologul are un alt rol decât psihiatrul. Păcat în ţară noastră nu s-a popularizat necesitatea psihologului şi a psihoterapeutului. Guvernanţii oferă bani pentru investiţii în orice, numai în sănătatea comportamentală nu. Şi atunci de ce ne mai întrebăm X, sau Y se comportă aşa? Comportamentul uman este un act învăţat, învăţat poate din perioada intrauterină şi de multe ori considerăm -i bun aşa cum este, aşa cum ne-a înzestrat familia de origine cu el… . Mulţi spun:
– Cum răzbaţi într-o lume asta, dacă nu ai un gram de nebunie?
– Cum faci parte dintr-un grup, dacă nu te comporţi ca el?
Dacă am putea ne analizăm singuri şi nu mai proiectăm crampeie din noi, pe semenii nostril, ar fi fantastic!
Sunt şi oameni cărora le este frică de adevăr. Da adevărul din ei…pe care-l evita, imbracandu-l permanent într-o aura de dorinţe şi fantasme ce nu relaţionează cu realitatea. Vezi? şi tocmai din acest motiv problemele tale rezistă.
Prin urmare voi specifica atributele unui psiholog şi cele ale unui psihoterapeut.
Psihologul este o persoană care după formarea specialist într-un domeniu (clinic, vocaţionalşcolar, muncă şi servicii, judiciar…) se ocupă de: testare şi cercetarea persoanelor interesate de acest domeniu de activitate, precum şi de susţinerea şi consilierea lor, în caz de necesitate şi criză. Prin testarea psihologică clinică se poate stabili starea de anxietate şi depresie, starea de stres şi de stres posttraumatic, starea de nevrotism precum şi tipul de personalitate şi forţa eului. Din punct de vedere vocaţional se pot testa aptitudinile unei persoane şi relaţionarea între profesia pe care o desfăşoară şi aptitudinea persoanei… Din punct de vedere judiciar, se stabileşte dacă o persoană a avut discernământ la comiterea unei fapte oribile…e.t.c.
Acum este întrebarea: ce se cercetează?
Se cercetează toate aspectele laturilor umane într-un anumit context, ce ţin cont de anumiţi parametrii, pentru a stabili apoi validitatea ipotezelor.
Se cercetează viaţă psihică (interioară), ce a determinat comportamentul uman, personalitatea, (aptitudinile, inteligenţă…) la toate acestea se mai adaugă şi componentă genetică (ereditară). Atunci când devii conştient de datul tău (de predispoziţiile tale, de aptitudini), de opţiunile tale, dar şi de posibilităţile pe care le ai la dispoziţie, viaţă capătă alte valenţe şi poţi fi determinat în alegerea ta.
Sunt teste de psihologie ce au menirea de a scoate în evidenţă parametrii pe care-i urmărim. Sunt teste de psihologie care vin în ajutorul psihoterapeutilor (în stabilirea programului de psihoterapie), pentru o evaluare psihopatologică, necesară la începerea unei terapii.
Psihoterapeutul este o persoană care a obţinut licenţă în psihologie sau medicină, plus formările într-o metodă terapeutică (master şi specializare). Prin urmare psihoterapia reprezintă un domeniu interdisciplinar, aflat la graniţa dintre psihologie, filozofie şi medicină. Psihoterapia vine în sprijnul persoanelor aflate într-o suferinţă: psihosomatică sau în anxietate, depresie, doliu, trauma, lipsa de speranţa şi sens in viaţă . Psihoterapia este o metodă de tratament amplă şi planificată ce dispune de metode ştiinţifice cu rolul de a reduce starea de suferinţă sufletească şi corporală. Prin urmare  invit aveţi încredere într-un psihoterapeut şi la nevoie –I solicitaţi ajutorul. Prin alianţa terapeutică pe care o veţi realiza, veţi reuşi păşiţi treaptă următoare a existenţei voastre.

Prietenii va dau sfaturi, nu spun  nu sunt bune, dar fiecare om reacţionează diferit la anumite situaţii. Aşa , ce este bun pentru ei, pentru voi nu este. Sfaturile de la părinţi iar nu se potrivesc pe calapodul nostru. Nu mai vorbim de diferenţa între generaţii, de mentalităţi ce nu-şi mai au rostul acum… Nu putem învăţa din experienţa altora ci numai din experienţă proprie şi de multe ori nici atunci nu învăţăm, nu ne lecuim. Aşa se face mai călcăm odată îngropile ştiute. Uneori avem un duhovnic….un părinte atotştiutor, cu rol de a ne înţelege, a ne susţine şi a ne unge la rana. Un duhovnic prin care ne vom apropia mai mult de Dumnezeu. Şi în acest caz timem cont de credinţă noastră intimă, cum ne-am structurat vis-à-vis de religia fiecăruia dintre noi. V-aţi întrebat până unde va puteţi sprijini în credinţă voastră?
Unii am spune: până la capăt! Cât de puternică este ea (credinţa) în sufletul vostru? Întradevăr există expresia biblică: “Credinţa ta te-a vindecat!” şi uneori minunea se realizează.
Dar dacă eşti ateu? Cum relaţionezi cu părţi din tine?
Dar ce faci când depresia pune stăpânire pe tine şi nu mai crezi în nimic şi nimeni? Cum ieşi din neputinţa în care te vezi mic şi fără valoare?
Îţi spun , sunt soluţii….nu te lăsa pradă disperării şi nu te adanci mai mult în neputinţă, poţi schimba scenariul acestei vieţi, ţi timp şi aşeazăţi în gândirea ta un alt mecanism pozitiv prin care priveşti şi -l funcţioneze.

Uneori ne întrebăm:
De unde luăm energia necesară pentru a merge mai departe?
De unde alt undeva, decât din interiorul nostru, din sufletul nostru. Noi suntem un rezervor imens de energie la care avem acces, cu câteva mici condiţii….Iar condiţii? Vei spune: Omule, stai! Nu te speria…sunt aşa de facile! Prima condiţie ar fi te observi, apoi, te simţi pe tine şi -i simţi pe cei din jur… te vezi… te accepţi, te ierţi…. erti……ţi dai libertatea de a fi tu aşa cum eşti, într-o lume ce poate fi sau nu, pe placul tău.
Trăieşte în prezent şi lasăţi trecutul plece (dacă a fost negativ, sau oricum ar fi fost). Nu-l tara după ţine, căci din el nu va înflori niciodată un nou present, pe care-l doreşti bun. Cel mult vor fi flori de mucegai, ucigătoare. Sunt angoase cărora trebuie le ţinem piept în această viaţă, dar mergem mai departe ne vom confruntă cu ele, le vom acceptă, le vom integra şi aşa vom convieţui….
După părerea mea cu cât vrei mai mult eviţi o angoasă, cu atât mai mult ea vine şi se aşază în faţa ta, infricosandu-te. Vezi de ce în basme prinţii se luptau cu zmeii (cu 7 capete)?  Pentru imaginile mitice (după C.G. Jung Arhetipurile şi Inconştientul Colectiv, Ed. Trei) sunt portrete şi procese inconştiente ale psihicului nostru. Rolul acestor imagini mitologice este acela de a determina funcţia Sinelui (nucleu psihic primordial), din care se va ivi eul nostru. Eul rămâne legat de Sine prin aşa numita axa Eu-sine de care depinde stabilitatea personalităţii noastre. Eul este considerat un organ ce va execută mesajele Sinelui. Cu alte cuvinte angoasele noastre, vin de cele mai multe ori din inconştient, dinstrăfunduri necunoscute”.
După părerea mea, noi oamenii avem nevoie de psihoterapie, la un moment dat al vieţii. De cele mai multe ori ea este personală şi adaptată permanent nevoilor tale.