Tulburările de personalitate , partea a III-a

TULBURĂRILE DE PERSONALITATE DIN GRUPA  C

Partea a III-a

Tulburarea de personalitate  de tip evitant

Această tulburare apare cu aceeaşi frecvenţa la bărbaţi şi la femei, în populaţia generală prevalenţa este de 0,5%- 1%.

Trăsătură caracteristică a acestei tulburări este:  inhibiţia socială, sentimentul de inadecvare, precum şi hipersensibilitatea la evaluări negative. Tulburarea debutează la începutul vârstei adulte,  manifestandu-se într-o varietate de contexte.

Evoluţie:

Acest comportament evitant începe să-şi facă simţită prezenţa încă din perioada copilăriei şi se manifestă prin: timiditate, izolare şi frică de necunoscuţi, teamă în faţă situaţiilor noi. Se cunoaşte faptul că sunt situaţii, în care timiditatea se disipează pe măsură trecerii timpului, nu şi în cazul persoanelor care dezvoltă o tulburare de personalitate de tip evitant. Aceştia devin tot mai rezervaţi în perioada adolescenţei. Sunt date obţinute în urmă unor cercetări în domeniu, că: tulburarea de personalitate evitantă, devine mai puţin evident odată cu înaintarea în vârstă.

Elemente de diagnostic:

– Evita muncă sau activităţile şcolare care implică un contact interpersonal semnificativ, de teamă criticelor, a dezaprobării sau rejecţie. Ofertele de promovare în serviciu nu sunt de cele mai multe ori acceptate, deoarece noile responsabilităţi pot duce la critici din partea colegilor.

– Nu se implică în relaţii dacă nu este sigur că celălalt îl acceptă, de multe ori refuzând să-şi facă prieteni noi. Indivizii cu această tulburare nu se vor alătură activităţilor de grup, până când nu există oferte generoase însoţite de suport şi protecţie.

– Sunt reţinuţi în relaţii intime din teamă de a nu fi ridiculizaţi. Prin urmare acţionează cu reţinere, au dificultăţi în a vorbii de ei înşişi. De cele mai multe ori nu-şi exprimă cele mai intime sentimente din teamă de a fi expuşi şi prin urmare de a fi făcuţi de ras.

– În situaţii sociale sunt temători şi îngrijoraţi de idea că ar putea fi criticaţi şi rejectaţi. Chiar sunt foarte preocupaţi de faptul, de a nu fi criticaţi, au un prag scăzut pentru a detecta satfel de reacţii.

– Sunt inhibaţi în situaţii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de inadecvare.

– Se vede pe sine că fiind incapabil să se descurce în situaţii în care relaţiile sociale sunt neatractive. Ei au o stimă de sine scăzută.

– Devin foarte precauţi(refractari) atunci când trebuie să-şi asume riscuri personale sau să se implice în activităţi noi din teamă, de a nu se face de ras.

Sunt înclinaţi spre exagerarea eventualelor pericole ale anumitor situaţii, pun accent pe necesitatea lor de certitudine şi siguranţă, fapt ce determina o restrângere a stilului de viaţă.

-Ei sunt capabili să anuleze un interviu pentru angajare din teamă de a nu fi pus într-o dificultate.

Elemente şi tulburări asociate:

Indivizii cu tulburarea de personalitate evitantă sunt extrem de atenţi şi în acelaşi timp foarte precauţi în relaţie cu ceilalţi şi dau o mare importantă expresiilor , mişcărilor, comportamentelor ce vin din partea acestora. Indivizii cu tulburarea de personalitate evitantă reacţionează la critici prin rosala fetei, ei sunt descrişi că fiind ruşinoşi, timizi, singuratici.

Alte tulburări care mai sunt diagnosticate uneori, împreună cu tulburarea de personalitate evitantă sunt: tulburările afective şi anxioase (fobia socială de tip generalizat).

Tulburarea de personalitate evitantă este diagnosticată, de multe ori, cu tulburarea de personalitate dependenţă, pentru faptul că indivizii cu tulburare evitantă devin atraşi şi în acelaşi timp dependenţi de puţinii oameni cu care sunt prieteni.

Tulburarea de personalitate evitantă tinde să fie diagnosticată împreună cu tulburările de personalitate din grupa A(paranoidă, schizotipala, schizoid).

Diagnostic diferenţial:

Sunt tulburări de personalitate ce pot fi confundate cu tulburarea de personalitate evitantă, pentru faptul că ele au anumite elemente în comun. Totuşi se impune necesitatea să se facă diferenţierea între aceste tulburări, pe baza elementelor lor caracteristice ce le definesc. De exemplu atât tulburarea de personalitate evitantă, cât şi tulburarea de personalitate dependent sunt caracterizate prin sentimente de inadecvare şi hipersensibilitate la critică. Însă diferenţa dintre cele două tulburări de personalitate este: în tulburarea de personalitate evitantă, individual caută să evite umilirile şi rejecţiile, pe când în tulburarea de personalitate dependenţă, individul este centrat spre a fi luat sub protecţie de cineva. Sunt situaţii când aceste două tipuri de tulburări: dependenţă şi evitantă să apară concomitent.

Tulburarea de personalitate evitantă are în comun cu tulburările de personalitate schizoidă şi schizotipala,  caracteristică: de izolare socială. Diferenţa dintre tulburarea de personalitate evitantă şi tulburările de personalitate schizoidă şi schizotipala constă în faptul că: indivizii cu tulburare de personalitate evitantă îşi doresc să aibe relaţii cu alţi oameni, cu condiţia să nu sufere în urmă relaţiilor lor, pe când cei cu tulburarea de tip: schizoidă şi schizotipal, prefer izolarea socială şi sunt chiar mulţumiţi cu acest fapt. Indivizii cu tulburare de personalitate paranoidă au în comun cu indivizii cu tulburare evitantă, caracteristică de ezitare, adică de neîncredere în alţii. Această ezitare în cazul indivizilor cu tulburare de personalitate evitantă se datorează mai de grabă fricii de a nu fi puşi în dificultate, sau de a nu fi consideraţi inadecvaţi. Frică în cazul personalităţii paranoide se datorează intenţiilor răutăcioase venite de la unele persoane.

Tulburarea de personalitate de tip dependent

Prevalenţa

În populaţia generală prevalenţa este de 2,5%, Apare mai frecvent la femei, şi este una dintre cele mai frecvente tulburări de personalitate întâlnite la populaţia clinică spitalizată.

Trăsătură caracteristică:

Nevoia excesivă de protecţie, ce duce la comportamente dependenţe, deoarece indivizii cu elemente de personalitate de tip dependent, manifestă teamă de abandon.

Debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de conteste:

-Întâmpina dificultăţi în luarea deciziilor cotidiene, în lipsa sfătuitorilor. De exemplu au dificultăţi în alegerea culorii unei vestimentaţii, sau dacă să se îmbrace cu un anumit sacou.

-Are nevoie ca ceilalţi să-şi asume responsabilitatea, pentru aspectele cele mai importante ale vieţii sale. Indivizii cu caracteristicile specifice acestui gen de tulburare de cele mai multe ori depind de un părinte sau de un soţ (soţie). Acest gen de tulburare poate surveni şi pe parcursul vieţii, la un individ, care are condiţii de sănătate cu o invaliditate severă şi în acest caz nu poate să fie asociată cu genul de personalitate dependent ci cu o invaliditate ce are nevoie de supraveghere.

-Nu-şi exprimă dezacordul faţă de alţi oameni, mai ales faţă de cei de care sunt dependenţi, de teamă să nu le piardă suportul. Sunt incapabili să funcţioneze singuri. Teamă de singurătate îi determina să fie de acord cu lucruri pe care le consideră eronate şi care vin din partea susţinătorilor lor, decât să-I contrazică pe aceştia.

– Indivizii cu această tulburare Ie este greu să iniţieze proiecte, având o autoeficienţă scăzută. Ei consideră că trebuie să fie ajutaţi în susţinerea proiectelor lor.

-Sunt  dispuşi să facă orice pentru a primi susţinerea şi protecţia celorlalţi (necesitatea lor de a fi într-o legătură importantă duce adesea la relaţii dezechilibrate). Pot face sacrificii extraordinare prin a tolera maltratarea fizică, verbală, sexuală.

-Se simt neconfortabili când sunt singuri şi prezintă teamă că nu se vor descurca.

-Când o relaţie apropiată se rupe, caută imediat o altă în care să găsească protecţie şi susţinere( chiar dacă este vorba de decesul unei persoane dragi).

Elemente de tulburări asociate:

Indivizii cu această tulburare de personalitate dependenţă, manifestă starea de neîncredere în sine, dar şi pesimismul, crezând că sunt persoane lipsite de valoare.  Evita posture de conducere într-o firma, adesea devenind anxioşi când ar trebui să ia unele decizii. Tulburarea de personalitate dependenţă apare adesea însoţită şi de alte tulburări de personalitate, de exemplu: evitantă, borderline, histrionică.

Anxietatea de separare trăită în copilărie sau adolescent de unii indivizi, pot predispune mai târziu la dezvoltarea tulburării de personalitate dependenţă.

Diagnostic diferenţial:

Este foarte necesar să distingem tulburarea de personalitate dependenţă de aşa numită dependenţă care apare că o consecinţă a tulburărilor de pe axa1( tulburări affective, panică şi agoraphobia).

De remarcat că tulburarea de personalitate dependenţă, are un debut precoce, şi un pattern de comportament care nu survine exclusiv în cursul unei tulburări de pe axa 1 sau 3( maladii somatice).

Astfel pentru a face distincţia între tulburările de personalitate trebuie să luăm în considerare elementele caracteristice şi de baza ale fiecărei tulburări. De pildă în cazul tulburării de personalitate borderline, aceştia manifestă frică de abandon şi reacţionează la abandon prin sentimente de vid emoţional, furie, faţă de indivizii cu tulburare emoţională dependenţă care se manifestă în faţă abandonului prin: concesivitate şi submisivitate crescută.

Comparativ cu indivizii care manifestă o tulburare de personalitate histrionică, indivizii cu tulburare de personalitate dependenţă au în comun aprobarea şi reasigurarea din partea apropiatiilor şi de susţinerea lor. Diferenţa dintre tulburări  constă  în faptul că dependentul se caracterizează prin modestie, pe când histrionicul prin excentricitate şi dorinţa de a atrage atenţia.

Comparativ cu tulburarea de personalitate evitantă, indivizii cu tulburare de personalitate dependenţă au în comun: hipersensibilitatea la critică şi necesitatea de reasigurare că sunt susţinuţi şi se pot baza pe cineva. Diferenţa dintre cele două personalităţi constă în: la indivizii cu tulburare de personalitate evitantă aceştia  au o imensă teamă de umilire şi respingere din partea apropiatiilor, faţă de tulburarea dependenţă, unde indivizii au un pattern de căutare şi de menţinere a legăturilor cu alţii.

Tulburarea de personalitate de tip Obsesiv- Compulsiv

În populaţia generală prevalenţa este de 1% iar în populaţia clinică este de 3%. Este mai frecvenţa la bărbaţi.

Trăsătură caracteristică a acestei tulburări este: preocuparea legată de perfecţionism şi de ordine dar şi de control mental şi  interpersonal. Nu sunt deschişi spre nou, nu sunt flexibili.

Debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă printr-o varietate de contexte:

-Preocuparea pentru detalii, ordine, reguli, planuri, îşi fac liste, astfel că de cele mai multe ori obiectivul major al activităţii este pierdut.

-Indivizii cu acest tip de personalitate, manifestă un perfecţionism excesiv, au standarde înalte şi autoimpuse şi se implică în executarea apsolut perfectă a proiectului, astfel că acesta nu poate fi terminat niciodată.

-Indivizii cu această tulburare obsesiv-compulsivă, manifestă un devotament excesiv faţă de activitatea lor( muncă) şi astfel nu mai au timp de alte activităţi colaterale sau de amiciţii.

-Sunt rigizi şi excesiv de conştiincioşi în probleme legate de moralitate şi de etică. Au valori şi credinţe înalte.

-Indivizii cu această tulburare sunt incapabili să se debaraseze de obiecte uzate sau lipsite de valoare sentimentală. Ei consideră aruncarea obiectelor că pe o risipă şi cred că oricând aceste obiecte vechi le vor trebui. Se supără dacă cineva încearcă să le arunce lucrurile pe care ei le-au salvat. În casă acestor indivizi sunt stive de reviste vechi şi obiecte care au ieşit din uz şi nu mai au nici o întrebuinţare. Păstrează chiar şi obiecte stricate.

-Sunt reticienti în a lucra cu alţi oameni decât numai în condiţiile în care aceştia respectă strict standardele lor. Insistă în mod exagerat că muncă să fie realizată numai după planul lor.

-Sunt avari şi meschini, zgârciţi cu sine şi cu ceilalţi. Consideră că banii trebuiesc să fie adunaţi pentru zile negre.

Elemente şi tulburări asociate:

Au tendinţa de a se supără şi mania excesiv  mai ales atunci când nu pot menţine controlul asupra mediului lor fizic.

Indivizii cu acest tip de tulburare obsesiv-compulsivă îşi exprimă afecţiunea în mod extrem de controlat şi se simt deranjaţi de persoanele care sunt expresiv-emoţionale.

Relaţiile lor cu oamenii sunt foarte formale şi reci, serioase, deoarece indivizii cu tipul de personalitate obsesiv-compulsivă sunt rigizi.

Indivizii cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă pot manidesta şi tulburări anxioase, fobie socială.

Diagnostic diferenţial:

-Cu tulburarea narcisică şi aici este prezenţa tendinţa la perfecţionism. Cred că alţi oameni nu pot execută lucrurile la fel de bine că ei. În cazul indivizilor cu tulburare obsesiv-compulsivă ei sunt foarte critici. În Cazul tulburării de personalitate antisocială şi narcisică, indivizii sunt lipsiţi de generozitate dar indulgenţi cu ei înşişi, pe când în cazul indivizilor cu personalitate obsesiv-compulsivă au un stil de a cheltui avar. Indivizii cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă au în comun cu indivizii din grupa tulburărilor de personalitate schizoidă o trăsătură de personalitate caracterizată prin formalism evident şi detaşare socială. În cazul persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsivă aspectul sus menţionat provine din aşa numitul disconfort emoţional în favoarea implicării lor în activitate, în muncă, faţă de indivizii cu tulburarea de personalitate schizoidă, unde există o lipsa a capacităţii de intimitate.

Bibliografie selectivă: MANUALUL DE DIAGNOSTIC ŞI STATISTICĂ A TULBURĂRILOR MENTALE –Ediţia a –IV-a Revizuită, DSM-IV-4 TR TM Coordonator ştiinţific: Prof. Dr. Aurel Romila /Editor Dr. Marian Popa