Vointa


VOINTA

Auzi mereu expresia: Nu ai vointa!

Sau

Ai si tu un pic de vointa?

Ideea acestui articol a venit de mai mult timp, observand ca unii oamenii dau vina pe vointa atunci cand nu le merge ceva. Astfel apare intrebarea:

Vointa este sinonima cu asumarea responsabilitatii?

Asumandu-ti responsabilitatea unor fapte poti aduce o schimbare pozitiva in viata ta?

Daca vom raspunde la aceste intrebari prin da, atunci ce parte a psihicului nostru este responsabila de actul vointei? Ce trebuie sa fac eu, sa-mi maresc vointa?

Vointa a fost privita la inceput ca un concept filozofic, abordat de Schopenhauer, in lucrari precum “Vointa de viata” intalnita in toata fiinta vie sau la Nietzche in “Vointa de putere”, privita ca un sambure ce prinde viata continuu prin idealuri si planuri prestabilite, ce reusesc sa strapunga vicisitudinile vietii si sa se transforme in realitati.

Din punct de vedere psihologic, vointa este un proces psihic complex, determinat de un scop, gandit si trecut sa spunem, prin filtrul ratiunii.

Acest proces psihic, consta in actiunea de mobilizare a energiei psihonervoase, cu rolul de a transforma proiectele aflate in stadiu de intentie – in actiuni posibile. Aceasta energie psihonervoasa se dovedeste destul de mare daca, exista un ”efort voluntar” in cazul in care dorim sa obtinem anumite performante. Nu putem sustine forta vointei mereu la acelasi nivel si prin urmare avem nevoie de un efort voluntar mai mare. Efortul voluntar are un rol esential in obtinerea performantelor, deoarece inseamna si inarmarea cu disponibilitate sau mobilizarea noastra, necesara in trecerea unor obstacole ivite in calea realizarii.

Astfel ca efortul voluntar devine o caracteristica speciala si cea mai importanta in actul de vointa.

Efortul vountar este trait de orice persoana ca o stare de tensiune sau o stare de incordare interna, stare ce mobilizeaza toate resursele unei persoane pentru a depasi obstacolele ivite. Aceste obstacole pot avea particularitatile lor. Efortul voluntar este diferit in activitatea intelectuala, fata de activitatea fizica, deoarece din punct de vedere neurofunctional reprezinta un anumit tip de organizare a activitatii nervoase din zona unui centru nervos dominant si care in plan psihic explica scopul actiunii. De multe ori mobilizarea noastra in atingerea scopurilor atrage dupa sine si oboseala fizica sau nervoasa, fapt ce ne determina sa ne pierdem interesul (vointa) pentru scopul in sine, implicandu-ne in alte activitati colaterale, exemplu: schimbarea unor obiceiuri, schimbarea mediului ambiental, gasirea altor scopuri….

Asa cum am mentionat, actul vointei are nevoie de efortul voluntar, act ce ne va mobiliza in desfasurarea activitatii pe care ne-am propus-o. O piedica in realizarea vointei este si confruntarea pe care o are de dus, o persoana, confruntare intre: posibilitatile sale(personale) si conditiile ce sunt de indeplinit in atingerea scopului. Cand spun posibilitati ma refer la energia: fizica, psihica, genetica, morala, materiala de care are nevoie o persoana in atingerea scopului sau. Poate apare un conflict intre energia persoanei si conditiile ce I se ivesc in atingerea scopului. Daca acest conflict este tratat superficial, implicarea efortului voluntar nu este suficient de bun si astfel va apare riscul nedepasirii lui (al conflictului).

Este foarte necesar sa apreciam, sa tinem cont de eventualele conflicte ce ar putea sa apara in atingerea scopurilor noastre, sa avem un plan B de rezerva, tocmai in ideea mobilizarii unei energii speciale in cazul in care reglajul  voluntar este dificil.

Si uite asa putem vorbi de o specializare a efortului voluntar.

In acest caz vom tinde sa realizam acele activitati in care suntem constienti ca putem facem fata prin efortul nostrum voluntar specializat.  Nu toti vom fi buni la toate! Psihicul uman detine organizarea si reglajul voluntar al tuturor actelor voluntare. In acest caz perceptia spontana se transforma in observatie si vom putea analiza disponibilitatile noastre.  Un fapt bun este acela ca vointa se formeaza si se desfasoara in mod continuu pe parcursul intregii vietii. Acest lucru este posibil prin actiunea succesiva a actelor voluntare, necesare activitatii de orice natura.

Rolul vointei in viata este acela de a se implica in realizarea unor actiuni dificile si mai ales in atingerea scopurilor inalte ale vietii.

Putem vorbi de o educatie a vointei inca din perioada copilariei. Copiii vor avea la inceput sarcini usoare de rezolvat (in functie de varsta) fiind motivati cumva in activitatile lor. Scolarii vor invata sa aiba un program si un scop in viata si astfel rezultate bune scolare. La varsta adulta antrenarea vointei se realizeaza prin aplicarea efortului voluntar pe perioade lungi de timp. Implicarea in actiuni voluntare este necesara in stimularea vointei. Vom dobandi treptat anumite calitati de vointa ce au rolul in sustinerea efortului voluntar. Putem vorbi de calitatile vointei si aici amintim:

Puterea de vointa, aici vorbim de intensitatea efortului depus de o persoana, pentru a depasi obstacolele ivite in fata idealurior sale. Un rol inportant in manifestarea puterii vointei, il constituie valoarea scopului urmarit. Aceasta calitate are si un opus ce se numeste: slabiciunea vointei. Aceasta slabiciune se caracterizeaza prin imposibilitatea persoanei de a realiza efortul voluntar. De obicei persoana incepe o activitate dar nu o termina. Nu-si onoreaza promisiunile.

Perseverenta, inseamna realizarea efortului voluntar pe o perioada de timp destul de lung, in conditii uneori dificile, imposibile. Un rol inportant in perseverenta il are: valoarea scopului urmarit, dar si increderea in fortele proprii. Daca vorbim de un opus al acestei calitati, atunci amintim de incapatanare. Adica incapatanarea vazuta ca un obstacol de a te implica intr-un act voluntar si de a persevera in realizarea lui. Din acest motiv parintii ar trebui sa lucreze cu incapatanarea cupiilor, cu :,,nu vreau” “nu pot”. Incapatanarea mai inseamna si lipsa de flexibilitate in gandire, lipsa de flexibilitate in actiune, inseamna si carente educationale, credinte eronate de genul prejudecatilor ( exemplu: a trecut calea o pisica neagra, nu merg mai departe; sau nr.13….si exemplele pot continua)

Independenta vointei, adica hotararile luate de o persoana sunt chibzuite si trecute prin filtrul realitatii si responsabilitatii. Opusul acestei calitati este: sugestibilitatea, persoana ce detine acest opus este usor impresionata de parerile celorlalti si nu-si mai duce proiectele la capat. Exemplu :ce-ti mai trebuie!

Promptitudinea in luarea de decizii, aici vorbim de rapiditatea de care dispune o persoana in luarea unor decizii importante in situatii limita. Sunt anumite profesii in care oamenii trebuie sa decida urgent ce este de facut…ex. Piloti, conducatori auto, sefi de stat, etc. Opusul acestei calitati este nehotararea.

-Stimularea motivatiei face sa creasca increderea in sine si respectiv actul vointei, capabil sa determine succesul acestei persoane in aria de activitate pe care o doreste.

Prin psihoterapie, stimularea vointei reprezinta o necesitate in optimizarea personalitatii, pentru ca prin intermediul vointei integram instante psihice fragmentate ale psihicului nostrum si subpersonaltatile pe care le avem si nu le constientizam in mod normal.

Vointa este absolute necesara pentru realizarea Sinelui si depasirea propriilor limite.

Sunt oameni care au o vointa puternica, acestia sunt extremi de activi si ii gasesti in postura de sefi, sunt independenti, au convingeri personale mari, ei nu sunt influientati in atingerea idealurilor de anumite aspecte nefavorabile ale vietii sau de alti parteneri. Isi cunosc foarte bine resursele de care au nevoie.

Alti oameni au o vointa slaba, nu au initiative, de cele mai multe ori sunt pasivi in fata unor probleme esentiale. Daca se implica intr-o activitate nu reusesc sa depasasca obstacolele ce se ivesc. Sunt dependenti de cineva(personae) cerandu-I mereu ajutorul in realizarea celor mai minore probleme. Aceste personae pot fi influentati usor de alte personae in luarea unor decizii.

Prin urmare vointa nu este un dat, un har ci se cultiva de mic copil pe parcursul intregii vieti.

 

 

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA:

POPESCU PAUL NEVEANU- TRATAT DE PSIHOLOGIE GENERALA, ED. TREI