Intalnirea cu Umbra

Intalnirea cu umbra

Ce este de fapt „Umbra”?

Am putea s-o definim, printr-o subpersonalitate a “Eului”, cumva obligata sa traiasca intr-un beci intunecos plin cu lucruri prafuite, vechi si oarecum uitate.

Ea, umbra este formata din aspecte psihologice ale personalitatii noastre, pe care nu le recunoastem nicicum: ,,Nu, eu nu sunt asa”. Aspecte de care ne temem, aspecte pe care nu le dorim, nu le iubim si le ascundem de fata oamenilor, dar si de noi insine. Orice om are o umbra. Nu exista viata fara umbra.

C.G.Jung o definea ca pe o parte inaccesibila din noi insine, un fel de fiinta intunecoasa ce doreste sa faca mereu tot ce este interzis Eului. Din punct de vedere al psihanalizei Jungiene, se desprind doua tipuri de umbra:

Prima forma este, „umbra personala”, care face parte din inconstientul personal. Aceasta contine trasaturi sufletesti ale persoanei (impulsuri primare, emotii si dorinte primitive, continuturi refulate din etapele vietii, pe care le-am catalogat inferioare, ce nu rezoneaza cu idealurile de personalitate la care aspiram).

A doua umbra este: “umbra colectiva”  aceasta  face parte din inconstientul colectiv. Aceasta umbra corespunde unei figure negative: a Batranului Intelept, mai poate fi o latura intunecata a Sinelui, sau al Dusmanului, al Strainului sau mai poate apare sub forma unui personaj din mitologie. De retinut este faptul ca ambele forme ale umbrei sunt prezente in psihicul uman si actioneaza de acolo. Ambele umbre tin de teritoriul Eului. O calitate a umbrei (nu prea buna) este aceea ca ea isi face simtita prezenta prin a ne sacai si astfel ne sugereaza ca ea exista. Ea poate sa apara si in visele noastre. Atunci ne vom intalni cu personaje amenintatoare si dizgratioase, care au acelasi sex cu noi, adica cel(cea) care viseaza, dar care au alta culoare sau rasa. Aceasta umbra sinistra, de acelasi sex cu noi, dar de alta culoare si rasa, are ceva in fizicul sau, sau in comportamentul sau…ceva ostil, inacceptabil pt constiinta noastra si care ne determina o reactie de teama, dezgust, agitatie…. Din aceasta cauza C.G.Jung a definit umbra folosind termenul de  complex, adica un manuchi de trasaturi adunate la un loc, ce au afecte commune, dar care au si un miez arhetipal, poate arhetipul Dusmanului, al Rau-facatorului, al Strainului. Dintre toate umbrele arhetipale, umbra Dusmanului este distructiva, apoi a Strainului pt ca nu-l cunosti si nu stii la ce sa te astepti..  Copiii din primul an de viata, sunt influientati de umbra dusmanului , astfel este foarte necesar ca mama(membrii familiei) sa-I ofere o mare atentie si stabilitate afectiva, atasamentul sa fie securizat. Copilul respinge persoanele pe care nu le cunoaste, chiar plange in prezenta lor si atunci cand sunt luati in brate de straini se zbat sa scape. Incepand cu anul doi de viata, aceasta respingere a strainului continua, se exteriorizeaza ca teama si chiar se poate vorbi despre o inclinatie xenofoba a sa. Se spune  despre xenofobie ca este o predispozitie naturala. Cercetarile psihologice conduc catre ipoteza ca indiferent de mediul natural si familial in care este crescut copilul, atasamentul si xenofobia sunt predispozitii naturale. Ele se manifesta chiar si la copii cu deficiente de vorbire si auz sau nascuti orbi. Acestia au capacitatea de a-I deosebi pe straini de cei apropiati, prin simtul mirosului. Explicatia acestor tipare comportamentale este aceea a supravietuirii si a distinctiei dintre  o stare de amenintare si una a normalitatii.

Complexul umbrei Dusmanului din psihicul nostru poate capata unele aspecte, in functie de mediul social in care traim. Un aspect sau o fateta a Doamnei Umbra, poate fi si  aceea a indoctrinarii culturale. Aici putem vorbi de invataturi de tip religios in care raul are chipul Satanei sau al lui Iuda.

De multe ori ca dintr-o intamplare fatala, D-na Umbra ajunge sa devina o personalitate multifatetata  cu detalii: frivole si antisociale, cu alte fatete contrar celor cu insusiri poztive, personale. Astfel in psihicul nostru poat coexista: ceea ce dorim sa fim si sa aratam lumii si mai poate fi si partea ascunsa a umbrei noastre, pe care nu o aratam apropiatilor , sau lumii. De cele mai multe ori si in cazuri de normalitate datorita unui complex moral( numit de Freud, Supraeu) reusim sa ne subordonam umbra si intr-un anumit fel s-o pazim de ochii celorlalti. Teama de a fi respinsi sau de abandon(daca am fi descoperiti, daca s-ar vedea o latura urata a personalitatii noastre?) sta la baza sentimentelor de vinovatie. Tot aceasta teama din punct de vedere Freudian, ne dezvolta un fel de paznic interior care va incerca sa ne apere si de instinctele noastre, pt a scapa de teama de a nu fi castrati de tata, pt ca am avea instincte incestuase. Complexul moral de care tinem seama, se capata prin insusirea valorilor morale in care ne nastem, valorile familiei noastre, ale neamului nostrum, ale tarii unde ne-am nascut. Daca acest complex nu ar exista, atunci am putea vorbi de anarhie si din punct de vedere psihologic am deveni niste psihopati. Dar acest complex moral( acest Supraeu) vine cu serioase restrictii, un fel de politica austere a zilelor noastre. Multe aspect ale complexului moral sunt transmise umbrei si uneori se ivesc de acolo ca o amenintare. Ca sa ne protejam de aceasta amenintare Eul va recurge inconstient la mecanismele sale de aparare. Dintre mecanismele de aparare am aminti cateva: proiectia, negarea, refularea.

Ce face eul cu ele? Simplu.. ne refulam umbra (in inconstientul personal), apoi o negam, si uneori o proiectam asupra altora. In continuare ce se intampla cu aceste aspect pe care nu le acceptam ale umbrei? Fiind negate, aspectele umbrei nu au fos integrate in personalitatea Eului si prin urmare au ramas rudimentare, primitive. Mai mult decat atat ele au si o functionalitate autonoma si cu cat energia lor este mai mare, depasesc pragul de retinere al Eului. Eul le scapa de sub control si atunci va apare un manuci de idei irationale, de pulsiuni ce se cer lasate la lumina si traite. Daca presiunea compexului moral devine foarte critica si rezistenta, pulsiunea nu se va descarca si va determina o acumulare a tensiunii ce in final va erupe aidoma unui Vulcan, aducand drept lava, boala corpului fizic. Cu alte cuvinte corpul fizic isi asuma durerea pe care Eul psihologic o refuza. Asa apar o sumedenie de tulburari organice si psihosomatice.

Integrarea umbrei este cumva inhibata de persona( masca pe care o purtam zilnic in societate). Diferenta dintre masca sI umbra este uriasa. Cu cat masca este mai stralucitoare si mai frumoasa, perfecta si apreciata cu atat umbra este mai intunecata, urata. De multe ori cele doua: masca si umbra se afla intr-un joc conflictual al compensarii, care cu timpul se transforma in nevroza.

Din aceasta cauza este necesara pt fiecare dintre noi,  intalnirea si acceptarea, integrarea umbrei. Chiar daca procesul acesta este unul greu, lung si individual, uneori capata valentele unei adevarate lupte. Ies la lumina sentimente de vinovatie, uneori sentimente de devalorizare, ca si teama de a fi respinsi. Cu toate acestea procesul de acceptare a umbrei trebuie continuat pt ca o parte din energia instinctiva a Sinelui este retinuta de umbra si nu este lasata la dispozitia personalitatii. Altfel poate sa apara starea de divizare a Sinelui, care duce catre apatie, uneori starea depresiva si mai rau starea, de lipsa de sens in viata. A integra umbra, a o accepta inseamna sa fii sanatos la minte si la trup, inseamna ca esti responsabil de propriile alegeri, inseamna o adevarata evolutie personala si spiritual, inseamna  sa traiesti in armonie.

Bibliografie selectiva:

Jacobi Jolande Psihologia lui C.G.Jung Ed. Trei 2012

Jaffe Aniela Amintiri, Vise, Reflectii Ed. Humanitas 2001

Freud Sigmund Introducere in Psihanaliza, Ed. Mrdicala si Pedagogica 1990