Ce stim despre anxietate si tulburarile anxioase

ANXIETATEA – este definita, printr-o teama (uneori inexplicabila) ce determina modificari la patru nivele:

-La nivel biologic / fiziologic, predominante sunt modificarile induse de sistemul neurovegetativ (transpiratii, tahicardie, hipertensiune arteriala, necesitatea de a urina frecvent, presiune abdominala, ameteli, parestezii la nivelul extremitatilor, etc);

-La nivel cognitiv: informatiile neplacute (stimuli anxiogeni) din mediul inconjurator sunt prelucrati preferential, ignorand stimuli neutri sau pozitivi din punct de vedere afectiv. S-a constatat existenta unei discrepante intre ce-si doreste sau ce trebuie sa faca persoana si ce crede aceasta ca poate sa faca;

-La nivel comportamental: apare comportamentul de evitare a situatiilor anxiogene;

-La nivel subiectiv: persoana isi descrie trairile ca pe niste sentimente de teama, neputinta, groaza, catastrofa. Toate aceste manifestari sunt reactii specifice ale corpului ca raspuns la experiente noi, sau modificari ale existentei.

Dr. Carol Friedmann vorbeste despre anxietatea normala si anxietatea patologica. Anxietatea normala este definita ca un raspuns adaptativ al organismului, in fata unei situatii noi create, ce   pune in pericol echilibrul finite umane. Aceasta situatie este resimtita si in plan psihic ca o stare neplacuta de incordare si discomfort. Anxietatea este un semnal de alarma ce atentioneaza personalitatea umana si organismul de un eventual pericol sau conflict si astfel le pune in alerta.  Cum percepe personalitatea umana un eveniment conflictual? Usor diferit de la o persoana la alta, pentru ca vorbim de mecanismele de aparare ale Eului (rolul sau fiind  acela de negociator si de a realiza un echilibru adaptativ intre lumea interna si externa). Aceste conflicte sunt intr-o relatie de interdependenta. Dominante sunt conflictele externe, pentru ca omul este o fiinta sociala. Daca dezechilibrul este extern, produs intre Eul personal si presiunile mediului inconjurator, apare un conflict. Conflictul mai apare si atunci cand vorbim despre un dezechilibru intern, creeat intre pulsiunile eului (agresivitate, dependenta, sexualitate) si constiinta. Asa ca, putem vorbi despre conflicte de natura externa si conflicte de natura interna. Conflictele de natura interna sunt intrapsihice, conflictele de natura externa sunt interpersonale.

S. Freud in studiul sau acordat psihanalizei, a creeat termenul de “nevroza anxioasa” , determinata de acumularea unui surplus de tensiune sexuala, nedescarcata prin supapele mecanismelor fiziologice de detensionare.

Anxietatea patologica se caracterizeaza prin durata sa de peste 6 luni si prin intensitatea manifestarilor somatoforme venite ca raspuns inadecvat din partea organismului in fata unui eveniment existential, apar si modificari in plan psihic.

Factorii declansatori sunt:

– Ereditatea : Cercetarile in domeniu au aratat ca peste 30% dintre cazuri in care este prezenta anxietatea, sunt ereditare. Studiile in domeniul pediatriei au aratat ca la majoritatea copiilor cu anxietate exista un parinte anxios. La varsta copilariei intalnim anxietatea de separare (determinata de plecarea copilului din mediul familial, la gradinita si scoala);

– Conflicte inconstiente nerezolvate din perioada copilariei, sau experiente traumatice ce determina reactii exagerate in fata factorilor anxiogeni ;

– Mediul ambiental, familial si social. Cercetarile au demonstrat ca persoanele care sufera de anxietate au intampinat mai multe evenimente de viata stresante, exemplu: si-au schimbat profesia, au schimbat mediul in care au trait, au trecut printr-un divort, decesul unei personae dragi, abuz fizic si verbal, traume diverse;

– Cauze medicale, anomalii ale anumitor parti din creier;

Anxietatea apare la toate varstele:

– La copii se manifesta mai mult in sfera conduitei comportamentale (enuresis, suptul degetului, agitatie, onicofagie )

– La adolescent se manifesta prin: timiditate excesiva, tendinta de inrosire, lipsa increderii in sine, neasumarea in proiecte, lipsa puterii de concentrare, tensiune musculara, dificultati in respiratie, oboseala.

– La adultii tineri, intalnim manifestarea anxietatii prin: vulnerabilitate crescuta la factorii stresori din mediu, aspiratii foarte inalte, ireale si totodata greu de atins, scaderea stimei de sine. Sunt si manifestari somatoforme.

– La varstnici, anxietatea se manifesta prin teama de a nu fi abandonati, teama de a nu ramane singuri, teama de moarte, suparari frecvente din orice. Manifestari somatoforme. Anxietatea la aceasta varsta este acompaniata de cele mai multe ori si de depresie.

Sunt situatii cand putem intalni la o persoana cu anxietate si depresie. Atunci cand apar situatii de frica si ingrijorare extrema si pe termen lung vorbim despre tulburarile de anxietate. Fiecare tulburare de anxietate are simptome specifice.

TULBURARILE ANXIOASE: sunt un grup de afectiuni inrudite intre ele, iar manifestarile lor sunt diverse de la ingrijorare si frica pana la teama unei morti iminente.

In grupul Tulburarilor Anxioase intalnim:

1) Atacul de panica, are un debut brusc si se manifestata prin frica, asociat adesea cu senzatia de moarte. Sunt prezente simptome fizice: durere sau discomfort precordial, palpitatii, senzatii de sufocare, sau de strangulare, frica de a nu inebuni, frica de a piarde controlul.

Atacul de panica poate fi insotit de agorafobie (adica: anxietatea legata de spatii sau locuri din care scaparea individului poate fi dificila, pentru ca ajutorul nu poate fi facil);

Atac de panica fara agorafobie- sunt inopinante si au legatura cu o preocupare persistenta.

2) Fobia

– Fobia sociala – se caracterizeaza printr-o anxietate la nivel clinic, datorata confruntarii cu o anumita situatie sociala, de exemplu:  apare la persoanele care trebuiesc sa vorbeasca in public, sau la sustinerea unui concurs si dorinta de a obtine performante. Persoanele cu acest tip de tulburare anxioasa au un comportament de evitare.

– Fobiile specifice – sunt caracterizate de prezenta anxietatii de nivel clinic, datorata confruntarii cu o situatie sau obiect ce provoaca teama, duce frecvent la evitarea comportamentala a stimulului anxiogen. Acestea sunt cele mai frecvente si benigne. Apar in copilarie si adolescenta si pot dispare la maturitate. Daca persista la maturitate sunt ne semnificative pathologic. Cele mai frecvente fobii sunt: de animale, de inaltime(acrophobia), spatii inchise intunecoase(claustrofobie), de obiecte ascutite.

3) Tulburarea obsesiv-compulsiva- debuteaza in adolescenta sau la adultul tanar, se caracterizeaza prin obsesii ce determina o anxietate  si prin compulsii care au rolul de a neutraliza anxietatea.

Obsesiile, definite ca si ganduri persistente si recurente, impulsuri sau imagini inadegvate, dificil de controlat si care induc o anxietate marcata, ce nu pot fi ignotate de pacient. Exemplu: obsesii ideative, scene mentale obscene, problem metafizice, obsesii fobice despre boli, contaminare;

Compulsiunile sunt definite ca actiuni repetitive (spalatul pe maini, numaratul excesiv si inutil, ordonarea la nesfarsit a obiectelor, repetarea in gand a unor cuvinte, rugaciuni) persoana le executa ca urmare a unor obsesii, desi incearca sa se impuna in fata acestor acte, dar nu reuseste. Atunci cand subiectul se opune se declansaza anxietatea. Mai pot apare ritualuri obsesionale pentru a neutraliza o obsesie.

4) Stresul acut – Conform D.S.M. IV, “elemental esential al stresului acut il constituie aparitia anxietatii caracteristice  si al simptomelor disociative si a altor simptome care survin in decurs de o luna, dupa expunerea la un stresor caracteristic extern.” Fie in timp ce experimenteaza evenimentul traumatic, ori dupa, persoana are urmatoarele simptome disociative:

-sentimentul subiectiv de paralizie;

-de detasare ori de absenta a activitatii emotionale;

-o reducere a constiintei ambiantei, depersonalizare ori amnezie disociativa;

Dupa trecerea traumei, evenimentul traumatic se reexperimenteaza persistent, iar persoana evita stimulii care pot declansa amintirea traumatica. Persoanele cu un stress acut au o diminuare a activitatii emotionale, adesea fiind dificil sa experimenteze placerea in activitatile placute anterior. Au dificultati de concentrare, se simt detasati de corpurile lor, experimenteaza lumea ca ireala, asemanatoare visului;

5) Stresul posttraumatic- caracterizat prin reexperientarea unui eveniment traumatic extern, cu simptome de excitatie musculara si nervoasa crescuta, precum si de evitare a stimulilor asociati traumei;

6) Anxietate generalizata- caracterizata printr-o anxietate excesiva ce are o durata mai mare de 6 luni. Simptomele care apar sunt: dificultatea in concentrare, tensiune musculara, perturbarea somnului;

7) Anxietatea indusa de o substanta;

8) Anxietatea datorata unei conditii Medicale Generale, simptomele de anxietate sunt proeminente ce deriva din consecinte fiziologice a unei conditii medicale generale;

9) Tulburarea anxioasa fara alta specificatie –nu satisface criteriile pentru nici una dintre tulburarile anxioase specifice;

10) Tulburarea anxioasa indusa de o substanta-simptomele de anxietate sunt considerate a fi consecinta fiziologica directa ca urmare a ingerarii unui drog sau a unei substante chimice, sau a unui medicament.

Uneori termenii de anxietate si de stress sunt utilizati ca si sinonimi. Totusi exista o discrepanta la nivel cognitiv: In cazul anxietatii, discrepanta este intre cerintele situatiei si ce crede persoana ca poate sa faca, rezultand sentimental de neajutorare. Anxietatea este o emotie caracterizata printr-un sentiment de nervozitate sau teama. In cazul stresului, predictiile asupra realitatii difera de ceea ce se intampla cu adevarat, depasind cu mult capacitatea de adaptare a organismului si este raspunsul fiecarui organism la o schimbare din mediu( schimbare pozitiva sau negative). Ce este o sursa de stress pentru o persoana, pentru alta nu are nici o valoare, iar pt alta persoana ar putea fi utila. La stress stim ce ne ingrijoreaza  in cazul anxietatii suntem mai putini constienti de motivol ingrijorari, iar reactia organismului devine principala problema.