Psihosomatica – cunoasterea bolii si comunicarea cu ea


Termenul de psihosomatica vine din greaca, care inseamna: psyche = suflet si soma = corp si este utilizat in denumirea afectiunilor fizice provocate de anumite cauze psihologice.

Psihosomatica, desi a aparut la inceputul secolului XX, radacinile ei se gasesc in antichitate. Platon vorbea (referindu-se la boala) ca o parte a corpului nu se simte bine si nici nu se va vindeca, daca intregul nu se simte bine (referindu-se la corp si suflet).

Scoala de medicina a lui Hipocrate considera boala somatica, ca fiind determinata intr-un anumit procent, de cauze psihice deorece omul este un complex: psiho-somatic.

C.G.Jung spune ca: ”functionari defectoase ale sufletului pot duce la importante tulburari ale corpului, dupa cum in mod reciproc, o afectiune fizica poate antrena o suferinta a sufletului.” (Opere complete, Vol 3 Psihogeneza bolilor spiritului ,Ed. 3 Buc.)

Acceptand faptul ca fiinta umana este o entitate bio-psiho-sociala, putem considera factorii psihologici ca si factori etiologici in declansarea bolilor psihosomatice. Pentru o mai buna argumentare a acestei teorii vom lua in considerare studiile facute de medicina psihiatrica si psihologia clinica, ce au trasate criterii de diagnostic ale bolilor psihosomatice in D.S.M  IV.

Bolile psihosomatice reprezinta o manifestare fizica a tulburarilor emotionale suprimate (stress, anxietate, suferinta, furie reprimata, sentimental singuratatii). Aceste emotii suprimate determina eliberarea in organism de la nivelul anumitor celule secretoare, a unor hormoni si substante chimice (endorfina, adrenalina, cortizol) si pot provoca anumite afectiuni, ce ameninta sanatatea. Exista anumite trasaturi de personalitate (competitivitate excesiva, iritabilitate, agresivitate, ostilitate, dorinta de razbunare,) si mecanisme de aparare specifice, cu risc crescut in contactarea bolilor psihosomatice.

Le putem enumera: bolile cardiovasculare si hipertensiune arteriala, dar si in boli autoimune, neurologice, afectiuni-osteoarticulare (poliartrita reumatoida), boli dermatologice (neurodermite, eczema, scleroderma, psoriazis, vitilogo…), afectiuni digestive (ulcer duodenal), afectiuni O.R.L si respiratorii( astm), disfunctii sexuale, diabet, e.t.c.

O alta teorie in domeniul psihosomaticii este si aceea a medicului Franz Alexander, care vorbeste de conflictul specific si specificitatea de organ adica, daca energia unei emotii nu se va exprima deschis, ea se va repercuta asupra unui organ determinand reactii de inhibare sau stimulare prin intermediul sistemului vegetativ simpatic si parasimpatic (din punct de vedere functional Sistemul Nervos se clasifica in Sistemul Nervos Somatic – al vietii de relatie si Sistemul Nervos Vegetativ – care regleaza activitatea organelor interne si este reprezentat prin : S.V. Simpatic si S.V. Parasimpatic, unul relaxeaza activitatea organului, altul o inhiba).

Mai mult F. Alexander sustine ca intre emotie si organ exista o anumita afectivitate si pt. fiecare tip de emotie exista o tulburare specifica. Dezvoltarea bolilor psihosomatice are drept cauza si vulnerabilitatea ereditara a organului.

Cand ne confruntam cu situatii conflictuale, organismul se pregateste de lupta si atunci va intra in apararea organismului sistemul vegetativ simpatic. Cand organismul se pregateste de respingerea situatiei conflictuale, respectiv se retrage si fuge, intra in actiune sistemul vegetativ parasimpatic. Astfel bolile osteoarticulare si circulatorii ar fi legate de tipul de reactie simpatic in timp ce bolile digestive si respiratorii ar fi legate de sistemul vegetative parasimpatic. De fapt are loc o conversie a durerii psihologice in durere fizica care este mai usor de tolerat decat sa realizam ca suntem infranti, sau acceptam mai usor boala decat caderea demnitatii.

Un alt medic care a mentionat bolile psihosomatice este si Hans Selye, introducand in anul 1936 termenul de stress si reactie de adaptare a organismului prin implicarea axei : hipotalamo- hipofizo-suprarenal, de secretie excesiva a cortizolului (in situatii foarte stresante) si astfel producand leziuni la nivelul structurilor organice.

Stresul psihologic si fizic este capabil sa declanseze reactia de alarma si sa determine modificari umorale si nervoase. Mai intai vor apare reactiile nonspecific de adaptare, ca raspuns la factorii psihologici. Aceste reactii pot fi: urinare frecventa, diaree, febra, salivare abundenta, palpitatii cardiace, nod  in gat, hiperaciditate. Daca persoana nu ia masuri, reactiile nespecifice se inlocuiesc cu deteriorarea organelor si a sistemelor corpului. Persoanele depresive si anxioase sunt mai expuse in a contacta boala psihosomatica.

Dr. Iamandescu I.Bradu sustine ca stresul psihic este un principal factor al declanserii bolilor psihosomatice si mai ales la un anumit tip de personalitate( am vorbit mai sus). Stresorii determinanti in afectiuni psihosomatice sunt: doliu prelungit, deceptiile, divortul, boala unei persoane dragi, somajul, schimbarea locului de munca, schimbarea conditiilor de viata, condamnarea cu executare.

Exista numeroase tipuri de psihoterapii ce au rolul de a destresa organismul si aici ma refer la cateva dintre ele: psihoterapiile cognitiv-comportamentale, gestalt-terapia, terapii de relaxante, terapii centrate pe persoana, artterapia, terapia narativa, etc.

Tot ce ni se cere este sa constientizam ca avem o problema de sanatate si sa dialogam cu ea, sa vedem ce ascunde si de ce? Cel mai mare beneficiu pentru om este comunicarea. Orice stress cand este comunicat intr-un mediu securizat si intr-o ambianta terapeutica, se descarca printr-o emotie si astfel pote fi inlaturat simptomul.

Nu de putine ori auzi expresia: ma simt mai usurat!

Vindecarea este facila daca vrei cu adevarat acest fapt!