Sentimentul de revolta si razbunare


Sentimentul de revolta este prezent pentru prima data in Biblie, la capitolul Facerea (4,1-8).

Aflam de aici ca Eva a zamislit pe Cain si apoi pe Abel. Cain a fost lucrator al pamantului (agricultor) iar Abel crescator de animale (pastor). Primul care aduce jertfa lui Dumnezeu  a fost Cain. Acesta a cules din roadele pamantului oferindu-le lui Dumnezeu si ca simbol al recunostintei sale. Vazand asta la fratele sau, Abel a sacrificat animale, oferindu-le la randul sau drept jertfa in fata lui Dumnezeu. Acesta va aprecia mai mult darurile lui Abel in comparatie cu cele ale lui Cain. Astfel Cain se simte: ranit, descumpanit, nemultumit in asteptarea sa de a fi si el apreciat  de Dumnezeu.

Cain incepe sa cunoasca sentimentul de manie, de ura, nascut din nedreptatea si din lipsa de apreciere pe care o face Stapanul. Prin aceasta fapta a sa, Dumnezeu dorea sa-I atraga atentia lui Cain ca jertfa nu este un raspuns al dragostei catre Tatal Suprem, iar mania trebuie depasita prin dragoste fata de aproapele tau (iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti). La Cain sentimentul de revolta fata de Dumnezeu si de ura fata de fratele sau, precum si  suferinta fata de propria-i persoana, este atat de puternica incat mintea i se incetosaza si se hotaraste sa-si ucida fratele…apoi o si face.

Cain ar fi putut sa-si stapaneasca atitudinea sa si sa nu dea curs sentimentului de razbunare nascut din gelozie. Tot Biblia spune ca imperfectiunea sufleteasca naste invidie, apoi este intretinuta de alti factori cum ar fi de exemplu infumurarea. Apostolul Pavel ne spune: ”sa nu fim infumurati luandu-ne la intrecere unii cu altii si apoi invidiindu-ne unii pe altii”.

Sentimentul de invidie, de ura si razbunare, devine prezent in viata omului, apare la toate clasele sociale si uneori il intalnim ca factor determinant in marele razboaie ale lumii.  Prezenta acestor sentimente in istorie este de netagaduit. Desi nu au fost contemporani, Alexandru cel Mare il invidia pe Hercule (chiar daca acesta a fost o legenda). Apoi Iulius Cezar l-a invidiat pt victoriile sale, pe Alexandru cel Mare (desi timpul istoric era altul pt fiecare) mai departe Napoleon Bonaparte l-a invidiat pe Iulius Cezar si invidiile continua si astazi pe scena politica a fiecarei tari…apoi a reprezentantilor politici dintre tari.

De unde vine invidia, ura, razbunarea ? Vine dintr-un sentiment de nemultumire, de neimplinire la nivel personal, vine din egoism, dintr-o subrezeala sufleteasca a unei persoane, din sentimentul neputintei de-a fi ca o alta persoana.

In cartea sa: Puterea Sufletului, C.G.Jung spune” : Rautatea celuilalt devine neintarziat propria ta rautate, caci raul trezeste raul din propriul tau suflet.” In contextul Biblic exista o diferenta intre starea de a fi invidios si starea de gelozie. Gelozia reprezinta dorinta sa fii la fel de instarit ca persoana pe care esti invidios, sau sa-ti raspunda persoana, cu aceeasi emotie, afectiune, pe care o investesti in ea. Cat despre invidie, aceasta reprezinta dorinta de a priva pe cineva de bunurile sale. Cel invidious ravneste la bunurile altei persoane.

Sentimentele de gelozie si invidie, cu timpul duc catre sentimentul de ura si razbunare (vezi in cultura noastra balada Miorita).

Aceste sentimente, de ura si razbunare , din punct de vedere psihologic se traduc prin refuzul omului de a se maturiza (de intelegere a unui dat, fiecare dintre noi suntem unici), el ramane la modul de gandire al unui copil (de cele mai multe ori, unic la parinti) ce are sentimental ca totul ii apartine numai lui.

Psihologul A. Adler spune ca fiinta umana isi incepe viata cu sentimente primare de inferioritate si acest fapt se intampla datorita dependentei sale de mama si de cei din jur. Copilul este aproape constient de aceasta dependent in relatia lui cu familia sa. Astfel va apare in mintea copilului un obiectiv, anume sa fie mai repede mare si puternic si sa poata trai fara sprijinul parintilor sai. Prezenta obstacolelor (legate de varsta, de scoala, materiale) il determina pe copil sa ramana neputincios si legat de familie.

Mai pot fi prezente si alte tipuri de obstacole ca de exemplu : un handicap fizic, obstacole cauzate de saracie, de sex, de origini, de credinte. Din pacate toate aceste obstacole creeaza sentimente negative de inferioritate si o stima de sine scazuta….iar mai tarziu vor determina esecul adultului. Alaturi de sentimentul de inferioritate poate sa apara si sentimentul de dispret, de desconsiderare fata de cineva sau chiar de propria-i persoana. Apare si furia atunci cand valorile noastre au trecut neobservate in fata: parintilor, profesorilor, sefilor…apar emotiile negative ce se maifesta in corpul nostru. Ele sunt percepute ca fiind neplacute si astfel vom actiona la mediu in functie de educatia noastra primita din copilarie. De multe ori agresivitatea copiilor, a tinerilor, este si o revolta ascunsa a lor, fata de parinti, ce au fost abuzivi verbal sau fizic. Daca un copil va fi dezaprobat in familie  sau scoala, atunci cand isi va manifesta emotiile negative, el va invata ca este o emotie gresita si nu trebuie sa-I dea curs. Sunt familii care considera ca blocarea emotionala la copiii lor este benefica, astfel acestia sunt sfatuiti sa nu planga, sa nu se revolte in fata nedreptatilor ivite si sa treaca peste ele, uitandu-se in alta parte.

Sunt familii care considera exprimarea emotionala (chiar si de bucurie) un sentiment de slabiciune umana, marginalizand orice tip de emotie. Ce cred cei din jur despre tine cand te bucuri? Ce cred cei din jur despre tine cand plangi? Ca esti o fire slaba…Gresit dragilor! Gresit! Dati-va voie sa simtiti… Ce sa mai vorbim de inteligenta emotionala! Sunt familii care se mandresc ca isi cresc copiii intr-un mod Spartan tocmai, spun ei, sa fie pregatiti pentru viata. Oare am devenit deja roboti? Si unii dintre noi nu am aflat inca? Modul in care ne-am format in copilarie ar trebui sa ne valideze emotiile si nu sa ni le anihileze. Aceste emotii in viata noastra exista cu un scop, ele ne pregatesc intr-un anume fel corpul fizic si starea emotionala pentru a face fata vietii si mediului in care traim. Mereu anulate prin renegare, la un moment dat nu le vom mai recunoaste in corp si suflet si astfel se pot creea premisele alexitimiei (greutatea de a simti si defini o stare emotionala). Emotiile au darul de a se transforma unele in altele, nu degeaba se spune ca: “iubirea s-a transformat in ura!” Emotiile au darul sa ne maturizeze atunci cand le simtim si le acceptam, le dam voie sa se manifeste in noi, le integram…Atunci cand ne reprimam propriile sentimente, nu vom avea cum sa intelegem sentimentele altora si ne aflam in fata tabloului biblic : Cain si Abel.