Lada de zestre a fiintei umane – Atasamentul III

Cercetarea comportamentului de atasament la copii, la determinat pe Erik Hesse sa concluzioneze ca, clasificarea sau pozitionarea copiilor in tiparele de atasament se realizeaza intre varsta de: 6 si 12 luni si care continua apoi pe parcursul primei copilarii. Tot el a spus ca atasamentul este valabil si in relatia: tata-copil, incepand de la varste mici. Specificul acestor relatii este acela ca incepand cu varsta de 9 luni copiii incep sa-si dezvolte calitati diferite in relatie cu mama si cu tata. Important este ca experienta copilului cu mama si tatal sau in primii ani de viata sa fie una solida si plina de incredere si iubire pt ca-si va pune amprenta in intreaga viata emotionala, a viitorului adult. Asa se va manifesta si el la randul sau.

Atasamentul emotional creaza apartenente, in sensul ca ne apropiem de ceilalti, prin intermediul emotiilor noastre si asa vom simti ca apartinem unei comunitati, mai intai de familie, de neam apoi de tara. Poate din aceasta cauza comunitatile de emigranti simt ( cel putin la inceput) ca nu sunt ca cei din tara respectiva, greutatea fiind nu doar limba vorbita, ci relatia de atasament care lipseste, dintre ei si locurile acelea, dintre ei si oameni, dintre ei si obiceiurile zonei. Poate sa-ti placa mult o zona straina, dar daca stai si gandesti, nu te simti atasat de ea. Mai rau este pentru copiii ai caror parinti au emigrat. Daca parintii lor traiesc sentimental nesigurantei zilei de maine, daca simt in continuare ca nu se pot adapta si copiii lor vor avea aceleasi sentimente. Ei gandesc: sa aibe un trai material mai bun, confundand astfel partea materiala cu partea sufleteasca( aici va fi golul). Daca ei se simt impliniti profesional si cu familia aproape si copii lor vor simti la fel si se vor integra mai bine in noua lume. Acesti copii vor trebui sa munceasca mai mult, pt a nu fi marginalizati, pt a nu trai sentimental de nesiguranta. In caz contrar atat parintii cat si copiii lor isi pierd cu timpul apartenenta fata de origini simtindu-se de multe ori dezradacinati intr-o lume ostila. Ei sunt capabili sa stabileasca doar relatii cu oamenii din strainatate( ex. Relatii de munca) nu si atasamente sufletesti.

Asa cum este firesc, copilul incepe sa creasca si sa cunoasca mediul inconjurator prin intermediul familiei sale. In functie de educatia familiala, copilul isi va gasi un loc in sanul familiei, iar cu timpul in societate. Locul copilului in familia sa se vede foarte bine in desenul familiei pe care copilul il face. Pentru primul copil al familiei lucrurile sunt mai clare, el considera ca primul loc alaturi de parinti este al lui. Pentru copiii ce provin intr-o familie in care exista déjà frati, acestia vor cauta asocieri cu cei care au relatii bune cu parintii lor, si destul de stabile. Astfel copiii mai mici vor trebui sa se adapteze la dinamica familiei déjà existenta, vor trebui sa faca fata, sa se lupte uneori, in relatie cu fratii lor pt. intaietatea in fata parintilor. Parintii trebuie sa-i explice copilului mai mare ca si fratele sau mic are nevoie de atentie si ingrijire, ca atunci cand el era mic, primea aceeasi atentie din partea lor. Trebuie sa-i asigure ca parintii isi iubesc la fel toti copiii. Am intalnit copii care spuneau: “ de ce l-au adus si pe el (frate sau sora) nu eram eu suficient?” sau “ pe mine m-a intrebat cineva daca sunt de acord sa mai faceti un copil?”.

Intr-adevar familia este o celula.

O celula in care emotiile pozitive sunt omniprezente, in care grija pt copiii este sustinuta de intreaga familie, aici ei comunica prin intelegere, mananca impreuna si masa ca si dragostea ii aduce impreuna( la masa nu se fac reprosuri) se joaca impreuna, (isi creeaza jocuri) invata sa fie in echipa, isi petrec timpul liber impreuna. Calitatea atasamentului dintre frati este marcata de intelegerea dintre parinti precum si de calitatea atasamentului pe care parintii o au cu, copiii lor. S-a constatat ca, daca parintii isi iubesc in egala masura pe toti copiii si acestia se vor iubi intre ei. Daca parintii vor manifesta interes mai aparte, pentru un copil (ca este mai mare sau mai mic, ca este baiat sau fata, ca acesta este bolnav si are nevoie mai multa de dragostea mea), vor exista rivalitati intre frati. In cazul fratilor gemeni acestia au o relatie de atasament puternica inca din perioada intrauterine.

In cazul disparitiei unui copil situatia este mai dramatica, in sensul ca de cele mai multe ori mama ramane legata emotional de copilul disparut. Copilul ce se va naste dupa acest incident nefericit, va fi si el legat emotional la nivel inconstient, de cel disparut. Atunci cand intr-o familie sunt mai multi copii si distant dintre nasterile lor sunt mari, se intampla adesea ca sora sau fratele mai mare sa joace rolul de parinte (cu conditia ca cel mare sa fie atasat de mama lor). Sunt situatii in care mama nu este disponibila emotional si atunci copilul isi indreapta atentia spre frati, bunici , matusi.

Dar toti, matusa, bunica, sora, vor constitui pattern-uri de substitutie nevoia de atasament a copilului. Ca acest atasament sa reusasca, atat bunica, matusa.. trebuie sa fie accesibile emotional.

In relatia fiicei cu mama sa, intalnim relatii bune si relatii mai putin reusite. Deoarece mamele petrec cel mai mult timp cu copiii lor au relatii mai speciale cu acestia. Astfel primele informatii despre copil, mama le detine. Cu timpul si fiica poate detine informatii despre mama sa. Si uite asa apar primele destainuiri reciproce dintre mama si fiica sa, aici trebuie sa existe o sustinere emotional reciproca. Relatiile de atasament cu mama sa, sunt definitorii in stabilitatea si maturitatea emotionala a fiicei. Fiica va invata de la mama cum sa-si exprime sentimentele si uneori invata si capacitatea de a face sacrificii intr-o relatie. Am auzit de multe ori expresia( din partea unei tinere) asa era mama. Chiar daca in situatia de fata nu era bine, ca era ca mama (fiica se considera la nivel inconstient o extensie a mamei ei si proceda identic). Modelul de a fi al mamei pt fiica este foarte important. Cercetatorii psihologi au constatat ca la fetele cu varste cuprinse intre: 6 -12 ani, atunci cand au un atasament sigur, acestea isi idolizeaza mamele. Fiicele vor sa ajunga ca mamele lor. O relatie defectoasa cu mama are efecte defavorabile, deoarece impiedica procesul de maturizare al fiicei. Putem numi relatie defectoasa si relatia de dependent mama- fiica, cand aceasta traieste si sufera f. mult pt. mama ei. Fiica trebuie sa se desprinda de mama pentru a-si creea propria-I identitate (vom vorbi intr-un articol urmator, despre aceste relatii).

Relatia de atasament dintre fiica si tatal sau trebuie sa fie o relatie stabila si afectuoasa. Astfel ca si fata ajunsa la maturitate va cauta un partener care sa-i confere stabilitate.

Va urma…