Lada de zestre a fiintei umane – Partea I

Venim in aceasta lume pamanteana, pe hornul sufletului familial. Uneori planificati, doriti, asteptati sau nu. Venim ca si cum cineva ne cheama, ne asteapta si ne ofera  tot ce au mai bun. Uneori ii surprindem cu aparitia noastra, cu timpul se obisnuiesc cu ideia ca vor avea un copil … sau nu se obisnuiesc. Sunt familii care considera ca, bunastarea materiala reprezinta totul in viata si prin urmare ofera numai atat, copilului lor. Sunt familii care considera ca afectiunea sufleteasca este mai importanta si prin urmare asta ofera. Alte familii au un program educativ bun, considerand ca cei 7 ani “de-a casa” sunt cei mai reprezentativi in formarea copilului.  Sunt si familii care din pacate nu ofera nimic, abandonandu-si copiii la nastere sau pe parcursul vietii. Astfel ca indiferent de oferta familiilor noastre, ajungem in sanul lor.

Mai darnic se dovedeste a fi “cadoul ancestral” al speciei umane. Venim cu ceva zestre  ancestrala: cu o structura a psihicului uman in care arhetipurile au radacini pt a inmuguri in aceasta lume “Forma lumii in care omul este nascut, este déjà inascuta in el” spune C.G. Jung in cartea Opere Complete. Si biologia reprezentata prin Charles Darwin are un cuvant de spus, in sensul ca, omul are de la nasterea sa un “sistem de comportament, apt sa ne asigure supravietuirea speciei”. In afara de aceasta zestre ancestrala, fiecare familie mai pune ceva daruri, in lada de zeste a copilului sau, daruri(amintite) ce au menirea sa-l pregateasca si  sa-l imbrace pt calatoria sa, in individuare…

Din punct de vedere psihologic Atasamentul este un dar necesar si reprezinta nevoia finitei umane de a forma si intretine legaturi afective (emotionale) stabile, fata de alte fiinte umane. LEGATURA AFECTIVA- ce se realizeaza la inceputul, inceputurilor, intre mama si copil. Relatia afectiva incepe sa se infiripe chiar din perioada intrauterina a copilului( acesta se obisnuieste cu bataile inimii mame-I sale si nu intamplator mama isi tine, dupa nastere, copilul in brate, in zona inimii).

Din punct de vedere stiintific teoria atasamentului a fost formulata pentru prima data in jurul anului 1950 de catre: psihiatrul britanic John Bowlby si psihologul Canadian Mary Ainsworth, conform acestei teorii la baza fiecarei relatii emotionale interumane de mai tarziu, legatura emotionala, timpurie dintre mama si copil, generata de nevoia de siguranta, incredere si afectiune ale copilului, formeaza atasamentul.

Se postuleaza ideea ca aceste atasamente tind sa dureze aproape toata viata noastra (ele vor contribui la structura personalitatii adultului). Astfel ca tipul de atasament al copilului va fi dependent de calitatea dragostei si a griji pe care o primeste din partea mamei la inceput, apoi din partea familiei. Manifestarea comportamentului atasarii se activeaza in stuatii de alarma dar si atunci cand copilul doreste sa relationeze afectiv cu parintii. Daca in situatii de alarma, apare stresul emotional, copilul va creiona un atasament anxios. Copilul are nevoie sa se simta in siguranta pt a-si manifesta curiozitatea, descoperind lumea in care traieste, fara teama, pt ca mama este acolo. Cind mama nu este prezenta si impicata in relatie cu el, copilul devine temator, anxios…evitant. Asa apar doi poli in atasament: mama- omniprezenta si sigura, gata de sprijin –si mediul inconjurator cu toate noutatile lui pt copil. Acesti doi poli sunt reprezentativi in dezvoltarea atasamentului. Pattern-urile de atasament ale adultilor sunt reflectari ale experientelor afective din copilarie.

Psihoterapeutul pediatru Arietta Slade vorbeste de urmatoarele predispozitii care stau la baza atasamentului:

-Copilul are o predispozitie genetic de atasament fata de persoana care-l ingrijeste.

-Copilul isi organizeaza comportamentul si gandirea astfel incat relatiile sale sa aibe continuitate, prin supravietuirea sa fizica si psihica.

-Tulburarile emotionale si cognitive isi au radacina in forma de atasament din copilarie, ele se ivesc, ca reactie la raspunsul de incapacitate al parintilor de a le satisface nevoia de confort, siguranta si liniste emotionala. Astfel putem vorbi de patru tipuri de atasament:

-Atunci cand copilul are certitudinea ca este protejat in orice moment, ca mama sa este prezenta si raspunde nevoilor lui afective( si in sensul existentei neconditionate) el nu va dezvolta un sentiment de teama in relatie cu ceilalti si va avea mai multa incredere in sine si in ceilalti. Aceasta incredere se construieste in copilarie, dar si in adolescent si tinde sa existe aproape neschimbata pe tot parcursul vietii. Acesta este un atasament Securizant,sigur- copii manifesta incredere in persoanele din jurul lor, se vor dezvolta normal, nu plang la plecarea mamei lor, la intoarcerea ei , copilul o accepta.(se va manifesta mai tarziu intr-un comportament autonom, prin siguranta, incredere in relatiile cu adultii, realizarea profesionala, stima de sine crescuta).

-Daca copilul nu se simte protejat, securizat, destul de iubit de mama, familie, comportamentele pe care le dezvolta sunt de tip anxios si corespund lipsei de incredere (conform teoriei ericksoniene). Acest atasament Anxios se va manifesta printr-un comportament de teama, neincredere in relatiile noi, dar si lipsa de curiozitate( la baza formarii lui, a fost teama de separare,). Atasamentul anxios cuprinde:

-Atasamentul Anxios-evitant- copilul cu acest gen de atasament va fi nesigur in explorare, se va desprinde greu de mediul sau, este timid si plange cand mama pleaca, se calmeaza cu greu, cand revine mama sa, se lasa luat in brate dar pastreaza o mica bariera fata de aceasta. Manifesta printr-un comportament de explorare, dar de non-implicare afectiva. La copii cu acest gen de comportament vor fi prezente relatiile de dependent.

-Atasamentul Anxios-rezistent- la despartirea de mama nu se opreste din plans, se lasa greu consolat, la intoarcerea mamei nu se lasa luat in brate, incearca sa fuga de aceasta opunand rezistenta, dorind s-o pedepseasca. Acestia vor fi dificili in relatiile cu prietenii, vor avea manifestari rautacioase si chiar de manipulare.

-Atasamentul Nesigur-ambivalent, se caracterizeaza printr-un comportament conflictual, contradictoriu. Persoanele care au acest gen de comportament trec repede de la starea de bine la cea de nefericire, de la ras la plans, de la furie- la intelegere, de la senzatia de bine la agresivitate.  Acesti copii vor fi dificili, ei nu au avut o persoana de referinta pt formarea atasamentului lor( aceasta fiind plecata, indisponibila, bolnava sau dependenta).Acesti copii sunt candidatii de mai tarziu la tulburari de personalitate.

Atasamentul are un caracter dinamic, adica se formeaza din frageda pruncie, se maturizeaza, atinge apogeul, uneori in adolescenta si ramane pe parcursul vietii. Sunt si exceptii cand apar schimbari in manifestarea atasamentului, schimbari ce tin de contextual familial.

Va urma…