Spune-mi Povestea ta

Fiecare dintre noi in aceasta viata, are o poveste….

O poveste pe care o considera frumoasa sau urata, buna sau mai putin buna, interesanta, fascinanta sau mai putin interesanta, o vezi chiar banala (stii ca o mare parte din aceasta poveste nu depinde numai de noi?). Din aceasta poveste sunt fragmente, mici crampee pe care le poti spune semenilor, sunt fragmente din poveste  care nu se spun si raman in sufletul tau toata viata.

„Cum sa spun asa ceva!…fapta aceasta face parte din mine, ce-o sa creada despre mine…”

Auzi de multe ori aceste vorbe, intr-un cabinet de psihoterapie. Aici putem spune ca apare greseala: „Ce-o sa creada despre mine”, nu te identifica cu povestea ta! Greutatea povestii tale nespuse, o simti in ceafa, pe umeri…coboara in maini si ele nu vor mai putea sa se intinda, sa comunice cu alte maini intr-un salut sau intr-o relatie umana. Apoi greutatea problemei se prelinge pe coloana aidoma firisorului de apa sau de transpiratie, putin cate putin si simti ca ea, are forma unui sac ce te inconvoaie cu greutatea ei. Nu se opreste aici, continua… continua in picioare, le ingreuneaza, le impleticeste si le impiedica, tinandu-le ancorate intr-un timp trecut, intr-un calapod de credinte si obiceiuri ce nu-si mai au locul in prezent. Unii spun: cum sa renunt la ele? Este tot ce mi-a mai ramas… in aceasta viata, este tot ce mai ma leaga de el sau ea….

Te-ai intrebat vreodata: ce nevoie mai ai de actiunile trecute? Ce rost au ele acum in viata ta? Mai sunt ele in concordanta cu timpul in care traiesti? Pentru ca in fiecare moment creem actiunea viitoare….nu le lasa in replica.

Ti-ai construit casa sufletului tau, (ajutat bineinteles si de familia de origine) pe un soclu format din numeroase stanci sau pietricele, de granit, de cuart si uneori chiar de chirpici, asezate pe nisipuri miscatoare. Fiecare piatra reprezinta ceva, de genul: credinte, morala, prejudecati, aspiratii…etc. un soclu de valori. In aceasta casa auzi tot felul de voci care-ti spun:

„In familia noastra asa se procedeaza, nimeni din neamul nostru nu a facut asta, nu fii tu mai cu mot…” trebuie sa duci mai departe traditia familiei, altfel se supara….

„Religia mea este mai buna, mai permisiva…nu ma uit la ala, nu este de nasul meu, ce va spune familia?” Si uite asa s-a tesut povestea ta in care mai adaugi capitole noi cu fiecare etapa a vietii. Capitole noi ce tin cont de mecanisme invatate (in atasament, mecanisme adaptative, de respingere, de rezistenta) din frageda pruncie, care uneori ne conduc pe acelasi drum in repetarea istoriilor irefutabile, de familie. Un perpetumm mobile in care vorbim revoltator despre  roata destinului de familie, “despre greutatea” de a duce mai departe amprenta familiala. Asa apar in corpul tau, in viata ta, probleme de tot felul…de sanatate, de comportament…

In functie de client si de povestea sa, putem folosi Psihoterapia Narativa.

Axioma acestei terapii este aceea ca: intre client si problema exista doar o dependenta, simtita de client ca o “identificare cu problema sa”. Printr-o tehnica folosita, anume cea a externalizarii, in care clientul si problema sunt pusi fata in fata, astfel incat clientul s-o poata vedea mai bine, sa recunoasca greseli, atasamente, mecanisme de aparare, sa renunte la un mod de functionare defectuos al lui si la unele aspectele ale problemei sale, chiar sa-si rescrie scenariul de viata mai facil pt. el. Astfel clientul devine naratorul propriei sale vieti, iar problema devine ceea ce are o persoana si nu ceea ce este acea persoana. Sunt mai multe tipuri de terapii prin intermediul carora vei reusi sa fii Tu. Tu, scenaristul, regizorul si actorul propriei tale vieti jucate in aceasta dimensiune a timpului terestru.

Te astept sa reformulam…..