Avem sentimentul ca, de multe ori in viata intalnim sau participam la acelasi scenariu, jucat de aceleasi personaje (din familie sau anturaj), in aceleasi roluri: calau, victima, salvator.
Relationam cu un gen de persoane fata de care noi jucam rolul de salvator, sau de victima, sau de agresor.
Ne aflam in Triunghiul Dramatic descries de Stephen Karpmann in analiza tranzactionala din jurul anilor 1950. Acest Triunghi Dramatic este un concept psihologic, cu rolul de a permite intelegerea strategiilor de manipulare, atat personala cat si profesionala, oferind anumite solutii in scenariile personajelor. Astfel intr-o familie data, sau la serviciu, fiecare dintre membrii acestei comunitati, ocupa un rol (de calau, de salvator, de victima, iar motivatia rolului este inconstienta). Relatia dintre aceste personaje este foarte dinamica, pentru ca fiecare dintre actori isi poate schimba rolul sau poate juca roluri concomitente in cadrul Triunghiului Dramatic. Personajele de: Calau si Salvator ocupa o pozitie superioara fata de personajul Victima.
Insa pozitia inferioara a Victimei este cea mai puternica, pentru ca in acest triunghi dramatic Victima conduce jocul.
In pozitia de Victima jucam rolul de persoana neajutorata, fragila, neputincioasa, determinand persoanele din jur sa ne ajute, sa ne salveze, sa ne protejeze, eventual sa ne rezolve problemele, deoarece victima este incapabila sa duca un plan, pana la capat. Ea se plange mereu, implora iubire din partea celorlalti, pentru ca spune ea, fara ei nu ar putea exista. De fapt aceasta victima ii manipuleaza pe cei din familie, pentru a obtine afectiune: “ce m-as face fara tine!”. Totodata nutreste si teama sa nu fie respins(a). Victima nu-si asuma responsabilitati, pt ca ea crede ca, cei din familie sunt datori sa-I poarte ei de grija. Chiar manifesta si o oarecare imaturitate.
Apare Salvatorul care manifesta disponibilitate, putere de ajutor pentru victima. Chiar daca, victima nu cere ajutor, salvatorul se ofera sa-l acorde. Atat de mult salvatorul doreste sa intervina, incat el nu va lua in considerare puterea victimei de a iesi dintr-o situatie dificila. Pur si simplu intervine. Zicala: “ai mare nevoie de mine” se potriveste perfect. Salvatorul la nivel inconstient a fost victima unei situatii similare.
Persecutorul este acuzatorul, criticul, furiosul, si va face tot ce-i sta in putere pentru a demonstra ca el este acela care are dreptate. De multe ori acesta raneste fizic sau emotional. Acesta se dezvolta din postura de victima ce ascunde in sufletul sau multa furie si neputinta (acumulate la un moment dat in anumite contexte traumatice). Il intalnim la serviciu, in rolul sefului vesnic nemultumit: ”nu-mi place ce faceti!”, sau ”se putea si mai bine”. Il intalnim la scoala in rolul profesorului care spune ca mai trebuia sa spui ceva (chiar daca totusi ai spus tot ce invatasei din carte si cursuri) ca sa iei nota maxima (care este a lui). In familie, in rolul unor parinti vesnic nemultumiti ce ar dori enorm de la copiii lor.
Iesirea din rolul agresorului inseamna vindecarea ranilor sufletesti.
Pozitiile pe care noi le adoptam in Triunghiul Dramatic sunt invatate din perioada copilariei, de la parintii nostrii. Aceasta se manifesta in viata adulta, cand apar situatii conflictuale la serviciu, la scoala, in familie. Atunci cand interpretam un personaj nu suntem constienti de rolul acestuia pentru ca ne identificam cu o pozitie psihologica proprie. Uneori manifestam doar unul dintre roluri. Jocul de rol si dialogul celor trei personaje se poate schimba, in sensul ca din victima poti deveni persecutor, din persecutor, poti devein salvator. Acest fapt se intampla cand stabilitatea interioara a unui personaj este scazuta si astfel intr-o relatie le poti interpreta pe toate. Exemplu: agresorul dintr-un partener, trezeste victima in celalalt partener. Victima va aduce la suprafata (din interiorul eului sau) agresorul, sau salvatorul si astfel se intretine, intr-un fel conflictul. Orice secventa din acest triunghi spune ceva din credintele si conceptiile despre viata ale interpretului. Initial fiecare dintre noi are un rol preferat din acest triunghi, rol ce va atrage intr-o relatie acel gen de persoana, fata de care sa ne manifestam. Si ne mai punem intrebarea: de ce intalnesc eu numai persone de genul acesta?
In terapie se lucreaza cu fiecare rol.
Foarte interesant ! Nu am privit niciodata relatiile cu cei din jur din acest punct de vedere.Recunosc acum insa niste tipare in care s-ar inscrie unul-doi membri din familie si cativa cunoscuti.Articolul m-a ajutat sa inteleg si in ce roluri am jucat de-a lungul vietii,fara sa stiu ca erau niste roluri.Fara indoiala,un alt articol care ne ajuta sa ne cunoastem mai bine-atat pe noi,cat si pe cei din jurul nostru.