In fiecare zi experimentam o multime de stari sufletesti. De la bucurie si multumire, la ingrijorare, frica, tristete, sentimentul neputintei, groaza… Toate aceste stari produc in corpul nostru modificari biofiziologice care atunci cand sunt repetate pot provoca afectiuni la nivel fizic, psihic si comportamental. Aceste modificari biofiziologice sunt cauzate de emotii si mai ales de intensitatea si calitatea lor. Emotia este o stare afectiva(pozitiva sau negativa), simtita la nivel constient sau inconstient si prin care omul descrie modificarile survenite in corp, atunci cand le experimenteaza.
Exemplu: simt o agitatie, o tensiune in zona… am o stare asa de pozitiva, sufletul meu canta de optimism….sau am un bocet interior, o mare tristete. Sau: nu stiu de ce simt asta … Putem vorbi despre emotii pozitive si emotii negative. Emotiile pozitive sunt recunoscute ca fiind benefice, deoarece prin intermediul lor experimentam placerea (eustresul), in timp ce emotiile negative sunt recunoscute ca fiind cauzatoare de discomfort si neplacere (si atunci vorbim de distresul psihologic). Albert Ellis a impartit emotiile negative in doua categorii:
-emotii negative functionale
-emotii negative disfunctionale
Functionalitatea sau disfunctionalitatea unei emotii negative este determinata de:
-experienta subiectiva asociata emotiei,
-de credintele asociate,
-de consecintele comportamentale ale emotiei.
Cele doua tipuri de emotii negative (functionale si disfunctionale) au fost studiate (A. Ellis, Schnur si Birk) cu scopul de a diferentia anumite stari care exista intre emotii cu aceeasi valenta. Exemplu: in cazul unei stari de tristete, cu o intensitate mai mare a ei, aceasta poate determina sau nu, depresia. Diferenta este data de credintele specifice( proprii unui individ) care le determina aparitia si apoi mentinerea lor.
Credintele pot fi:
-rationale( in cazul emotiilor negative functionale) sau
-irationale (in cazul emotiilor negative disfunctionale)
Hans Selye este primul specialist, care introduce conceptual de stres. Astfel stresul este definit ca o reactie generala si nespecifica(caracterizata printr-o stare de incordare sau de tensiune) a organismului, la actiunea externa a unor factori, numiti agenti de stres. Aceste reactii ale organismului sunt specifice pentru fiecare dintre noi si prin urmare putem vorbi de reactii individuale. Asa se face ca: important este nu ceea ce ni se intampla, ci mai ales modul in care organismul nostrum reactioneaza si poate sa gestioneze un eveniment provocator. Stresul este rezultatul nu numai al evenimentelor negative pe termen lung din viata, ci si al unor tensiuni si presiuni zilnice. Sunt doua tipuri de stres psihic:
– Emotiile pozitive creeaza stresul pozitiv sau eustres.
– Emotiile negative creeaza stresul negative distresul ( reprezinta reactia organismului atunci cand simte ca nu se poate adapta solicitarilor carora trebuie sa le faca fata in viata de familie, la nivel personal sau la serviciu).
Emotiile pozitive sau negative sunt generate asa cum am mai spus, de agenti de stres, sau factorii stresori. Acestia au capacitatea de a modifica si transforma (fie si temporar) starea de echilibru psihic intr-un dezechilibru psihic. Acest dezechilibru se produce la nivel hormonal, iar in cazul distresului celulele endocrine secretoare vor produce: adrenalina si cortizol.
In cazul eustresului, celulele endocrine secretoare vor produce o cantitate crescuta de endorfine. Efectele acestor substante, pt organism, pe termen lung sunt diferite.
In cazul distresului secretia crescuta de cortizol, determina epuizarea sistemului imunitar, prin urmare pote apare o predispozitie catre bolile autoimmune( intalnite la clientii ce au multe evenimente negative in viata). In acest caz agentii stresori sunt greu de evitat. Actualmente putem vorbi de agenti stresori legati de: statutul social, de frustrari de ordin profesional, de situatii de suprasolicitare cognitiva, de stari de solicitare afectiva( in cazul unui deces, sau divort). Agenti stresori negativi pot fi si o amenintare sau o constientizare a unui pericol la adresa integritatii noastre fizice sau psihice, astfel va apare un risc crescut si de imbolnavire fizica, determinand aparitia afectiunilor psihosomatice. Alte evenimente ce au rol de stresor negativ pot fi: pensionarea, somajul, mutarea intr-un alt loc de munca sau intr-un alt oras.
Eustresul, atunci cand este prelungit in timp, nu trebuie confundat cu o emotie placuta, deoarece stresul pozitiv poate produce dependent psihica. Oamenii vor cauta senzatii tari, limitele extreme benefice( spun ei) si prin urmare se supun pericolului.
Exista un nivel de stres normal, in acest caz organismul poate sa faca fata solicitarilor zilnice si astfel sa-si rezolve problemele existentiale.
Cand nivelul stresului este crescut, organismul nu poate sa faca fata solicitarilor cerute de stres, nu se poate adapta la solicitarile noi, apar efectele negative atat fiziologice cat si psihologice si cu timpul efecte psihopatologice( in cazul stresului posttraumatic). Asa cum am mai subliniat factorii de stres sunt intalniti la locul de munca, aici ne confruntam cu:
-lipsa controlului asupra muncii
-solicitari necorespunzatoare pt lucratori
-lipsa de sprijin din partea colegilor dar si din partea conducerii
-nepotrivirea dintre aspiratiile noastre si munca pe care trebuie s-o prestam
-timpul acordat serviciului este prea mare, nu exista posibilitatea de pauze pt ca exista un volum de munca uriasi.
In familie stresul poate fi cauzat de:
-relatii precare in cuplu
-un timp infim de mic pe care membrii familiei il petrec impreuna si nu se mai poate mentine o alianta intre membrii, ei se instraineaza.
-prezenta violentei fizice sau psihice.
Putem sublinia ca exista trei tipuri de stres:
–Stresul fiziologic: datorat secretiilor neurohormonale( neuroumorale) si tisulare. Va implica Sistenul Neurovegetativ (simpatic si parasimpatic).
–Stresul psihologic: cauzat de un stresor emotional, amenintator.
–Stresul social: caracterizat de un stresor social si determinat de ruperea unei unitati sociale(serviciu, prin degradare, somaj), cuplu (divort, deces).
In afara de aceasta clasificare mai exista una, care este data de DSM-IV-(Manualul De Diagnostic si Statistica A Tulburarilor Mentale) si anume:
-Stresul Acut- intalnit atunci cand am fost expusi unui eveniment traumatic, prin a fi martor la acel eveniment sau efectiv am fost implicati intr-o amenintare sau vatamare grava. Emotia traita a fost o frica imensa, neputinta, groaza. In timpul trairii acestui eveniment sau dupa trecerea lui apar urmatoarele simptome:
-sentimentul de detasare sau de absenta a reactivitatii emotionale,
-sentimentul de a fi”stupefiat”,
-depersonalizare,
-incapacitatea de evocare a unui aspect important al traumei.
Evenimentul traumatic al stresului acut isi mai face simtita prezenta prin: tot felul de ganduri sau imagini, vise, episoade de flashback legate de eveniment. Ne tratat stresul acut, determina aparitia anxietatii.
-Stresul Posttraumatic- apare atunci cand am fost expusi la stresori extremi de traumatici si care implica experienta personala directa( sau al unui membru din familie), cu evenimente in care viata a fost amenintata serios. La acest eveniment traumatic persoana raspunde cu frica, neputinta, iar in cazul copiilor cu un comportament agitat, dezorganizat. Cu timpul evenimentul traumatic este reexperimentat in diverse moduri, prin amintiri, vise recurente in careapar crampee de evenimente.
Consecintele stresului sunt nocive deoarece determina anxietate si depresie.
Stresul are efecte nocive la nivel:
-1.Cognitiv, apare ca rezultat al interactiunii dintre sistemul nostru cognitiv si evenimentele activatoare( din familie, serviciu). Uneori eliminarea factorilor care genereaza acest stres, nu este posibil. Exemplu: in cazul unui divort sau deces. In aceasta situatie avem nevoie de psihoterapie, de sustinere, de alianta psihoterapeutica unde ne vom dezvolta capacitatea de a ne raporta constient la realitatea existent. Aici vorbim de stapanirea de sine si formarea trasaturilor de comportament adaptativ. Se invata si tehnici de autorelaxare, pt a obtine un repaos profund cu rol de a recupera energia consumata in procesul stresului.
-2.Comportamental, aici vorbim de tulburari care apar in planul actiunii, si avem:
-indeplinirea unor sarcini in mod eronat
-amanarea repetata de indeplinire a unor sarcini
-rezultate slabe la serviciu
-lipsa de interes si neimplicare
-schimbari in stilul de comunicare
-schimbari in comportament, fata de felul obisnuit de a fi.
-implicari in jocuri de noroc
-recurgerea la alcool si droguri.
-3.Tulburari organice:
-tensiuni si dureri muscular
-cefalee, reactii alergice,
-palpitatii si oboseala
-transpiratii excessive
-abuz de medicamente, tot felul de simptome specific anumitor afectiuni.
-aderare la grup cu un comportament deviant: secta, infractional, sexual.
–4.Tulburari emotionale:
-stari frecvente de irascibilitate, explozii de manie, plans isteric,
-tendinta de izolare,
-schimbari frecvente de dispozitii: tristete, trairi depresive,
-idei de comportament delingvent,
-stari de neliniste,
Din punct de vedere psihologic exista modalitati de gestionare a stresului prin programe de psihoterapie.
Psih. Luana Tudor
Un articol extrem,extrem de interesant!Am regasit in el multe stari prin care am trecut
de-a lungul vietii,am gasit in el cauzele pentru care mi s-au intamplat multe lucruri.
Cel mai grav este faptul ca,netratat,are efecte nocive dezastruoase la toate nivelele-emotional,cognitiv,organic si comportamental.
Nu cred ca exagerez daca spun ca subiecte de genul acesta sunt subiecte de interes general-toata lumea ar trebui sa cunoasca aceste aspecte,pentru ca sa stie ce sa faca,cum sa gestioneze stresul,sa apeleze la psiholog,la psihoterapeut sau sa schimbe ceva in viata lor pentru a nu se preda efectelor stresului.
Excelent articol,felicitari!