Sentimentul Rusinii

Prima relatare despre rusine o intalnim in Biblie, (Geneza:3,10). Aceasta spune ca primii oameni pe pamant, Adam si Eva umblau goi prin gradina Edenului si nu se rusinau unul de altul. Dupa ce Eva a mancat fructul interzis din pomul cunoasterii, ispitita fiind de sarpe, aceasta capata altfel de simturi, prin care va percepe altfel mediul din jurul sau. Si Adam capata aceleasi simtiri “pacatoase” (ce vor fi transmise de acum generatiilor viitoare).

Astfel cei doi constata ca nu mai formeaza impreuna un tot…incep sa se perceapa: separati; barbat si femeie, straini, privindu-se se descopera si se rusineaza (se acopera in frunze de smochin). Odata cu rusinea apare si sentimentul vinovatiei, apoi sentimentul de teama…Eva se simte vinovata si alaturi de ea Adam. Ei se ascund in gradina Edenului rusinati, tematori, fricosi de fata lui Dumnezeu. Astfel acesta constata dupa atitudinea lor, ca porunca i-a fost incalcata.

Din punct de vedere religios, rusinea este sentimentul caderii in pacat (omul are de acum o fire pacatoasa) dar si al tradarii pe care omul i-o aduce lui DUMNEZEU. Cunoaste astfel sentimentul indepartarii de Sine (Sinele fiind Dumnezeu).

Cu timpul rusinea devine o cale de smerenie si de pocainta, pentru iertarea pacatului savarsit, daca ne gandim la “Fiul risipitor” care intorcandu-se rusinat la tatal sau recunoaste greseala: “Tata am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau”(Luca:15, 21.)

Prin smerenie si cainta, sentimentul rusinii alaturi de vina savarsirii pacatului primordial, va scadea din intensitatea sa, devenind in constiinta umana   mai usor de aceptat, de suportat si prin intermediul unor ritualuri propuse de canoanele bisericii, omul implora pe Dumnezeu sa-l ierte. Pe masura ce inaintam in societatea moderna sentimentul rusinii se transforma si capata valente de complexe umane, ce trebuiesc depasite cu scopul ca el, omul, sa aiba o integrare sociala mai buna, precum si o comunicare cu semenii mai buna.

Din cauza rusinii omul se ascunde de societate, de semeni si de el insusi, va avea teama sa-si manifeste un eventual talent, teama sa-si spuna parerea.

Sentimentul de rusine cred ca are un sambure arhetipal si incepe sa prinda contur si sa se manifeste din frageda pruncie. Se spune ca sentimentul rusinii creeaza cea mai intima emotie. Rusinea alaturi de teama o gasesti la copilul mic care evita apropierea, se sfieste de persoanele necunoscute. Odata ce creste, copilul invata sa se rusineze, se inroseste. Invata din mesajele de iubire conditionata ce vin de la parinti, bunici…,,daca esti cuminte noi te iubim!”…sau vei primi… Invata ca va primi dragoste si apreciere, cadouri, numai si numai daca va respecta comportamentul pe care familia il impune.

Daca comportamentul copilului nu corespunde cu dorintele parintilor, ei vor retrage: grija, daruirea, dragostea lor, pe care le-au investit in copil. Astfel copilul se simte vinovat si rusinat ca nu se ridica la nivelul asteptarilor, parintilor sai. Din pacate rolul rusinii in copilarie este acela de renuntare la comportamentele negative, care creeaza o imagine negativa despre copil. Copilul a fost umilit prin rusine si ea este mai puternica atunci cand vine din partea apropiatilor. Copilul trebuie ajutat de parinti sa depasasca un esec si nu izolat intr-o pedeapsa.

Ce se va intampla cu stima de sine? Va scadea cu siguranta, iar imaginea rusinii va fi mai dificil de sters. Psihanalistul S.Freud este de parere ca parintii recurg la expresia: “Sa-ti fie rusine!” atunci cand se simt depasiti sau frustrati intr-o situatie, condamnandu-ne copiii la invatarea rusinii.

Prin rusine parintii controleaza comportamentul copiilor. In viata copilului incep sa apara: educatorii, invatatorii, profesorii…care vor imprima in comportamentul lor, competitia. Invatatorul nu are voie sa eticheteze copiii in obraznici si prosti. Un copil timorat nu va face fata competitiei si astfel apare din nou rusinea. Daca din frica vom evita primejdia, fiind neincrezatori in fortele noastre, rusinea ne determina sa ne simtim inferiori fata de cei din jurul nostru, si astfel sa evitam competitia prin comportamente neadecvate la scoala, sau in alt mediu social.

Mai tarziu apar sefii, care si ei vor conditiona in relatia lor cu noi, anumite comportamente…Unii vor fi abuzivi: verbal, fizic, emotional…sexual… si toate aceste abuzuri determina rusine, rusine de mediul din care faci parte, si uneori rusine de tine insuti. Auzi uneori expresia: „Imi este rusine de mine! Cum a fost posibil sa fac asta?” Si asa ramanem prizonierul propriei rusini. Mai rau este atunci cand, calaul imprima victimei credinta ca a meritat ce i s-a intamplat, victima la randul sau incepe sa creada ca este vinovata de intamplare si se rusineaza.

Emotia rusinii se simte la nivel afectiv si cu timpul devine un factor cauzator de conflicte. Studiile cercetatorilor psihologi spun ca in spatele comportamentelor compulsive, sta rusinea.

Sentimentul de Rusine nerezolvat, neintegrat, cu timpul va conduce la manie, apoi mania ne exprimata conduce la depresie.  Puterea rusinii isi poate face aparitia si in alte afectiuni, cum ar fi: anxietate, tulburari de personalitate. Sunt cercetatori in psihologie clinica ce sustin ca exista o conexiune intre rusine si tulburarile de dependenta, tulburari de alimentatie, diverse fobii sau disfunctii sexuale.

Sunt situatii in care rusinea apare, sa spunem si in spatial dintre: ceea ce am dori sa fim si ceea ce suntem. Neputinta ne determina rusinea.

Sunt situatii in care rusinea apare pt ca faci parte dintr-o anumita familie, dintr-o anumita etnie, dintr-o anumita rasa… ca ai o anumita profesie….ca locuiesti intr-o anumita zona…rusinati de propria noastra sexualitate…rusinati ca suntem saraci…rusinea ca nu ai parinti…sau ca-i ai …astfel fiecare om a cunoscut cel putin odata in viata sa sentimentul rusinii, ca pe o emotie negativa ce ne determina sa ne simtim prost, sa ne jenam, sa ne simtim inferiori si in cele din urma sa rosim.

Rusinea are repercursiuni grave aducand cu ea dificultati de relationare si comportament violent.

Rusinea are o cauza, ascunde un secret, care intr-o sedinta de psihoterapie va trebui marturisita, astfel cel ce vorbeste nu se va mai simti in pericol, si nici prizonierul neputintei.

Psihoterapeut Luana Tudor